Noua generaţie de medicamente pentru diabet, care tratează concomitent excesul de lipide şi glucoză din sânge, are beneficii terapeutice mari, dar sunt însoţite frecvent de efecte adverse periculoase pentru inimă deoarece au un efect toxic asupra generării şi funcţionării mitocondriilor.
Motivul pentru care aceste medicamente cunoscute sub denumirea de agonişti dupli PPARa / y cauzează disfuncţii cardiace la pacienţii cu diabet zaharat nu era însă identificat.
Noua cercetare realizată de oamenii de ştiinţă de la Şcoala de Medicină Lewis Katz de la Universitatea Temple (LKSOM) arată pentru prima dată că medicamentele pentru diabet cu acţiune dublă pentru diabet PPARα / γ au un efect toxic profund asupra generării şi funcţiei de mitocondrii, micile fabrici de energie care alimentează celulele.
"Am descoperit că activarea combinată a receptorilor PPARα şi PPARγ într-un singur medicament agonist, tesaglitazar, a blocat activitatea proteinelor implicate în biogeneză mitocondrială şi producerea de energie, inclusiv o proteină cunoscută sub numele de SIRT1", a explicat cercetătorul principal Konstantinos Drosatos, doctor în farmacologie şi profesor asistent la Şcoala de Medicină Lewis Katz de la Universitatea Temple (LKSOM), citat de sciencedaily.com.
Receptorul PPARα leagă molecule care ajută la reducerea nivelului de trigliceride din sânge şi la creşterea nivelului de lipoproteine cu densitate ridicată (HDL) - cunoscute şi sub numele de grăsimi "sănătoase pentru inimă”. Între timp cereceptorii PPARy ataşează molecule care ajută la scăderea nivelului glicemiei, au precizat autorii cercetării.
Pentru a înţelege de ce aceste noi medicamente sunt însoţite de o toxicitate cardiacă mare, cercetătorii au efectuat o serie de studii la şoarecii de laborator diabetici trataţi cu tesaglitazar agonist dublu PPARα / γ.
În ciuda nivelurilor reduse ale trigliceridelor şi glucozei din sânge, şoarecii au dezvoltat disfuncţii cardiace. Analizele moleculare ale ţesutului cardiac de la animalele afectate au relevat o reducere semnificativă a expresiei şi activării unei proteine cunoscute sub numele de coactivator PPARγ cardiac 1-α (PGC1α), care joacă un rol critic în biogeneza mitocondrială. Această reducere a fost însoţită şi de scăderi ale expresiei SIRT1 şi a abundenţei mitocondriale.
Cercetătorii şi-au repetat apoi experimentul, de această dată tratând şoareci diabetici cu tesaglitazar în combinaţie cu resveratrol, un antioxidant foarte cunoscut pentru prezenţa sa în coaja de struguri şi care serveşte că activator al SIRT1.
Şoarecii trataţi cu combinaţia celor două medicamente au manifestat o toxicitate cardiacă mult mai scăzută în raport cu terapia cu tesaglitazar, iar celulele inimii au prezentat o funcţie mitocondrială normală.
