Proteina adipsină, care este produsă în grăsimea corporală, ajută la protejarea celulelor secretoare de insulină numite celule beta pancreatice de distrugerea provocată de diabetul zaharat de tip 2, potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Weill Cornell Medicine.
De asemenea, în rândul adulţilor de vârstă mijlocie, nivelurile mai ridicate de astfel de proteine din sânge au fost, asociate cu protecţia împotriva diabetului de tip 2.
Studiul, poate duce la dezvoltarea unor viitoare terapii de diabet de tip 2 care vizează şi protejează celulele beta.
"O mare problema asociată diabetului de tip 2 este că celulele beta nu mai functioneză corect şi se estompeză", a declarat dr. James C. Lo, profesor asistent de medicină şi farmacologie la Weill Cornell Medicine autorul principal al cercetării, citat de sciencedaily.com.
Aproximativ 30 de milioane de oameni din Statele Unite au diabet şi până la 95% dintre aceştia au forma de tip 2 a bolii, în care organismul încetează să mai răspundă la insulină şi celulele beta pancreatice încetează să mai producă suficient.
Unele dintre medicamentele disponibile în prezent care vizează celulele beta au efecte secundare, cum ar fi scăderea prea mare a nivelului de glucoză. În plus, nu există tratamente pentru a preveni distrugerea celulelor beta. Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 ale căror celule beta nu funcţionează corect trebuie să-şi injecteze insulină pentru a menţine nivelul glicemiei stabile.
Cercetătorii de la Weill Cornell Medicine, ştiau că adipsina a avut un rol în stimularea celulelor beta pentru secretarea insulinei şi au teoretizat că proteina ar putea fi o terapie potenţială pentru diabetul de tip 2.
Pentru a explora această teorie, oamenii de ştiinţă au realizat mai întâi un studiu în care au crescut nivelurile de adipsipină la şoarecii de laborator cu diabet zaharat de tip 2 şi au descoperit că adipsina a avut un efect pozitiv pe termen lung asupra diabetului prin îmbunătăţirea glicemiei şi creşterea nivelului de insulină, contribuind în acelaşi timp la prevenirea morţii celulelor beta.
Ulterior cercetătorii au studiat, celulele beta umane în laboratoar şi au stabilit că adipsina activează o moleculă numită C3a, care protejează şi susţine funcţia acestora. În plus ei au descoperit că C3a suprimă o enzimă numită Dusp26 care poate deteriora celulele beta şi le poate cauza moartea.
Cercetătorii au blocat direct activitatea DUSP26 în celulele beta umane şi au descoperit că acest tratament protejează celulele beta de moarte. În mod similar, când au suprimat activitatea DUSP26 la şoarecii de laborator, celulele beta au devenit mai sănătoase, adică au putut secreta mai bine insulină.
Pentru a înţelege mai bine modul în care influenţa adipsinei poate influenţa sănătatea oamenilor, cercetătorii au evaluat 5.570 de persoane înscrise în cadrul "Framingham Heart Study", un studiu cardiovascular în desfăşurare în Massachusetts .
Astfel, oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele cu niveluri mai mari de adipsină în sânge au avut un risc mai mic de dezvoltare a diabetului decât persoanele cu niveluri mai mici. Persoanele cu cel mai ridicat nivel de adipsină au avut un risc mai redus cu peste 50% de producere a diabetului în comparaţie cu persoanele cu cel mai scăzut nivel de adipsină.
În plus, nivelurile de adipsină s-au corelat cu cantitatea de grăsime subcutanată, care este păstrată sub piele, în loc de grăsime viscerală, depozitată în abdomen, se mai arată în concluziile cercetării.
