O substanţă existentă într-o specie de brad chinezesc pe cale de dispariţie, care a fost sintetizată artificial de chimişti, are proprietăţi utile în lupta cu cancerul, atunci când este folosită împreună cu un medicament deja existent, arată un studiu realizat de cercetători americani.
La nivel global, cancerul continuă să fie una dintre principalele cauze de deces, iar până în anul 2030 vor apărea 23,6 milioane de noi cazuri de cancer, estimează The National Cancer Institute din SUA.
Prin urmare, cercetătorii încercă să elaboreze noi strategii pentru a lupta împotriva acestei boli cronice şi tot mai mulţi oameni de ştiinţă se îndreaptă către natură în căutarea soluţiilor.
Astfel, un studiu recent a constatat că un compus sintetizat artificial de oamenii de ştiinţă şi care se găseşte în natură, într-un copac din China, ar putea fi capabil să ofere opţiuni de tratament pentru cancerul pancreatic rezistent la medicamente.
Studiul a fost realizat de o echipă coordonată de Mingji Dai, chimist la Purdue University în West Lafayette din statul Indiana, care a examinat potenţialul terapeutic al unui copac numit abies beshanzuensis, o specie de brad chinezesc pe cale de dispariţie.
Cercetătorii au sintetizat artificial mai mulţi compuşi analogi cu cei găsiţi în arbore. Unul dintre aceştia s-a dovedit a fi un inhibitor puternic al SHP2, o enzimă pe care oamenii de ştiinţă au asociat-o cu cancerul de sân, leucemia, cancerul pulmonar, cancerul hepatic, cancerul gastric, cancerul laringian, cancerul oral şi alte tipuri de cancer.
”SHP2 este unul dintre cele mai importante obiective anti-cancer în industria farmaceutică, pentru că este prezent într-o mare varietate de tumori. Multe companii încearcă să dezvolte medicamente împotriva SHP2”, explică Dai, citat de medicalnewstoday.com.
Autorii studiului au numit substanţa respectivă ”compusul 30”.
Compusul 30 se leagă cu proteina SHP2, formând o ”legătură covalentă”. În schimb, majoritatea compuşilor pe care alţi cercetători i-au dezvoltat pentru a ataca SHP2 nu formează o astfel de legătură stabilă cu proteina.
Cercetătorii au încercat, de asemenea, să stabilească dacă acest tip de moleculă ar putea interacţiona şi cu alte proteine.
În acest scop, echipa de cercetători a folosit o altă substanţă, numită "compus 29", uşor diferită de compusul 30, şi a ataşat o etichetă chimică la acesta pentru a o folosi că ”momeală” pentru alte proteine.
Acest lucru a dus la separarea unei alte enzime POLE3, care ajută la sinteza şi repararea ADN-ului. Astfel, POLE3 şi compusul 29 au interacţionat, dar compusul 29 singur nu a atacat celulele canceroase.
Acestă descoperire a sugerat cercetătorilor că asocierea compusului 29 cu un medicament existent pentru cancer care vizează sinteza ADN-ului ar putea fi eficientă ca terapie pentru boală.
