Într-un articol de opinie publicat recent în revista The Lancet Digital Health, o echipă condusă de specialişti de la MedUni Viena analizează progresele şi provocările în cercetarea şi dezvoltarea implanturilor cerebrale.
Noile realizări în domeniul acestei tehnologii sunt văzute ca o sursă de speranţă pentru mulţi pacienţi cu tulburări neurologice şi au ţinut prima pagină a ziarelor în ultima perioadă. Deoarece implanturile neuronale au un efect nu numai la nivel fizic, ci şi la nivel psihologic, cercetătorii solicită o atenţie deosebită din punct de vedere etic şi ştiinţific la efectuarea studiilor clinice.
Cercetarea şi dezvoltarea neuroprotezelor a intrat într-o fază în care experimentele pe modele animale sunt urmate de teste pe oameni. De curând, în Statele Unite ale Americii, un pacient paralizat căruia i s-a implantat un cip cerebral în cadrul unui studiu clinic a stârnit mare vâlvă.
Cu ajutorul implantului, bărbatul poate să îşi controleze scaunul cu rotile, să opereze tastatura computerului şi să folosească cursorul în aşa fel încât poate chiar să joace şah. La aproximativ o lună de la implantare, însă, pacientul şi-a dat seama că precizia controlului cursorului scădea, iar timpul dintre gândurile sale şi acţiunile computerului era întârziat.
„Problema a putut fi rezolvată parţial, dar nu complet - şi ilustrează doar una dintre provocările potenţiale pentru cercetarea acestei tehnologii”, explică într-un articol autoarea studiului, Stanisa Raspopovic, de la Centrul de fizică medicală şi inginerie biomedicală al MedUni Viena, care a publicat lucrarea împreună cu Marcello Ienca (Universitatea Tehnică din München) şi Giacomo Valle (ETH Zurich).
„Întrebările cu privire la cine se va ocupa de întreţinerea tehnică după încheierea studiului şi dacă dispozitivul va mai fi disponibil pacientului după anularea sau finalizarea studiului se numără printre numeroasele aspecte care trebuie clarificate în prealabil în cercetarea şi dezvoltarea neuroprotezelor, care este predominant condusă de industrie”, a declarat cercetătoarea.
Protecţia datelor extrem de sensibile
Neuroprotezele stabilesc o conexiune directă între sistemul nervos şi dispozitivele externe şi sunt considerate o abordare promiţătoare în tratamentul deficienţelor neurologice precum paralizia, durerea cronică, boala Parkinson şi epilepsia. Implanturile pot restabili mobilitatea, pot ameliora durerea sau pot îmbunătăţi funcţiile senzoriale. Cu toate acestea, întrucât acestea formează o interfaţă cu sistemul nervos uman, au, de asemenea, un efect la nivel psihologic.
„Ele pot influenţa conştiinţa, cogniţia şi stările afective şi chiar liberul arbitru. Asta înseamnă că abordările convenţionale de evaluare a siguranţei şi eficacităţii, precum cele utilizate în studiile clinice privind medicamentele, nu sunt adecvate pentru cercetarea acestor sisteme complexe. Sunt necesare noi modele pentru a evalua în mod cuprinzător experienţa subiectivă a pacienţilor şi pentru a proteja intimitatea psihologică a subiecţilor testelor”, subliniază Raspopovic.
Caracteristicile tehnologice speciale ale neuroimplanturilor, în special capacitatea de a colecta şi de a procesa date neuronale, reprezintă provocări suplimentare pentru validarea clinică şi supravegherea etică.
Datele neuronale sunt considerate deosebit de sensibile şi necesită un nivel de protecţie chiar mai ridicat decât alte informaţii medicale. Transmiterea nesecurizată a datelor, orientările inadecvate privind protecţia datelor şi riscul atacurilor hackerilor sunt doar câteva dintre vulnerabilităţile potenţiale care necesită precauţii speciale în acest context.
„Utilizarea implanturilor neuronale nu poate fi redusă la riscuri medicale”, rezumă Raspopovic. „Suntem doar în faza iniţială a studiilor clinice privind aceste inovaţii tehnologice. Dar problemele de diligenţă etică şi ştiinţifică în abordarea acestui subiect extrem de sensibil ar trebui clarificate acum şi nu doar după ce au apărut probleme la subiecţii de testare sau la pacienţi”.
