Asistăm zilnic la creşterea numărului de îmbolnăviri şi decese datorate COVID 19. Măsurile luate pentru controlul cât mai eficient al pandemiei, precum vaccinarea, introducerea dozei booster şi menţinerea măsurilor de protecţie sunt binevenite şi încă foarte necesare. Cu toate acestea, pentru anumite categorii de pacienţi, aceste măsuri nu sunt suficiente, potrivit mai multor organizaţii de pacienţi.
Dacă pentru opinia majorităţii, în contextul transmiterii accelerate a tulpinii Omicron pe teritoriul ţării noastre, nu este problematică în sensul în care simptomele cauzate de această tulpină par să fie mai uşor de gestionat, realitatea pentru pacienţii imunocompromişi rămâne una sumbră.
Pacienţii cu sistem imun slăbit, au nevoie ca pe lângă vaccinare să poată beneficia şi de profilaxie cu anticorpi monoclonali pentru a fi complet protejaţi. Este vorba de pacienţii diagnosticaţi cu diferite tipuri de cancer, pacienţii transplantaţi, pacienţii dializaţi sau cu afecţiuni autoimune şi inflamatorii care pot compromite sistemul imun. Unele tratamente pe care le iau pacienţii cronici, prin mecanismul lor de acţiune, pot bloca sistemul imun să producă anticorpii care să îi protejeze de infecţia cu SARS-COV2 şi formele grave de COVID 19. De asemenea sunt persoane care se nasc cu sistem imun deficitar aşa cum este cazul persoanelor diagnosticate cu imunodeficienţe primare.
În prezent nu avem o soluţie pentru aceşti pacienţi al căror sistem imun nu produce suficienţi anticorpi ca urmare a vaccinării şi care rămân extrem de vulnerabili. Ei sunt pur şi simplu încurajaţi să continue să stea acasă, să nu ia contact cu alte persoane, aşa cum au făcut încă de la începutul pandemiei.
Situaţia prin care trec este grea şi foarte îngrijorătoare, într-o perioadă în care lumea se redeschide. Consecinţele psihologice, familiale, profesionale şi sociale sunt deja considerabile. Ne îngrijorează că mulţi oameni vor renunţa total la aceste măsuri de protecţie, din dorinţa de a reveni la normal, poate mult mai devreme decât ar fi etic şi solidar. Mesajele privind prevenţia rezonează din ce în ce mai puţin în societatea românească.
Din toate aceste motive, este absolut necesar ca aceşti pacienţi să nu fie abandonaţi sorţii în săptămânile şi lunile care urmează, ci, dimpotrivă, să fie implementate urgent soluţii care să le permită o protecţie eficientă.
Utilizarea anticorpilor monoclonali ca profilaxie primară ni se pare extrem de promiţătoare. Înţelegem că ar putea fi avut în vedere accesul la acest tratament, printr-o autorizaţie de nevoi speciale, urmărind exemplul Franţei, lucru pe care îl salutăm.
Salutăm paşii făcuţi de către autorităţile române pentru a aduce în ţară anticorpii monoclonali ca tratament pentru COVID-19 şi adresăm un apel de a se continua demersurile necesare pentru a avea disponibilă cât mai repede şi combinaţia de anticorpi monoclonali cu acţiune lungă, administrată în scop profilactic, terapie aflată în curs de evaluare de către Agenţia Europeană a Medicamentului, astfel încât să asigurăm protecţie şi pacienţilor care sunt la risc crescut de infectare cu SARS-COV2 şi al cărui sistem imun nu pot genera suficienţi anticorpi prin vaccinare.
Statul Român trebuie să asigure în mod echitabil accesului la prevenţie împotriva formelor grave de COVID-19, atât prin vaccinare cât şi profilaxia cu anticorpi monoclonali cu acţiune lungă. Întrucât aceasta este o problemă vitală pentru pacienţi, este necesar ca accesul să fie simplu, generalizat şi încurajat pentru toate categoriile de pacienţi cronici vulnerabili.
Cezar Irimia
Preşedinte, Alianţa Pacienţilor Cronici din România
Radu Gănescu
Preşedinte Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România
Gheorghe Tache
Preşedinte, Asociaţia Transplantaţilor din România
Rozalina Lăpădatu
Preşedinte, Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune – APAA
Otilia Stanga
VicePreşedinte, Asociaţia Pacienţilor cu Imunodeficienţe Primare din România
Iulian Petre
Director Executiv, Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA
