De aproape 60 de ani, măsurarea nivelului de colesterol din sânge a fost cea mai bună metodă de a identifica persoanele cu risc crescut de boli cardiovasculare. Într-un nou studiu, condus de Universitatea Chalmers din Suedia şi Universitatea Harvard din Statele Unite, cercetătorii au demonstrat că o combinaţie de doi markeri lipoproteici, măsuraţi printr-o simplă analiză de sânge, poate oferi informaţii mai precise despre riscul individual de boli de inimă decât actualul test de colesterol.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la nivel mondial. Majoritatea cazurilor ar putea fi prevenite prin abordarea factorilor comportamentali şi de mediu, precum fumatul, alimentaţia nesănătoasă sau inactivitatea fizică. Prin urmare, este importantă detectarea timpurie a riscurilor pentru a putea începe tehnici eficiente de prevenţie sau de gestionare.
Unul dintre principalii indicatori şi factori de risc controlabili pentru bolile cardiovasculare este nivelul ridicat de colesterol în sânge. Colesterolul este o substanţă asemănătoare grăsimii, esenţială pentru construirea celulelor şi producerea anumitor vitamine şi hormoni.
Totuşi, când nivelurile sunt prea mari, colesterolul se poate acumula în pereţii vaselor de sânge, formând depozite cunoscute sub numele de plăci. Dacă o placă se rupe, se poate forma rapid un cheag care poate bloca complet vasul, ducând la infarct miocardic sau AVC (accident vascular cerebral).
Colesterolul şi alte grăsimi sunt transportate prin sânge de particule specializate numite lipoproteine, împărţite în patru clase principale. Trei dintre aceste clase au pe suprafaţa lor o proteină specifică, numită apolipoproteină B (apoB).
Atunci când sunt prezente în exces, aceste lipoproteine pot depune colesterol în pereţii vaselor de sânge. Din acest motiv, colesterolul transportat de ele este adesea numit „colesterol rău" - LDL sau lipoproteinele cu densitate scazută.
În contrast, a patra clasă principală ajută la eliminarea excesului de colesterol din sânge şi la transportarea acestuia înapoi la ficat, fiind astfel numită „colesterol bun" - HDL sau lipoproteine cu densitate mare, datorită rolului său benefic.
Testarea lipoproteinelor transportoare
Atunci când se evaluează riscul apropiat de boli cardiovasculare, un medic trebuie să determine dacă nivelurile de particule de colesterol rău sunt suficient de ridicate pentru a fi dăunătoare.
În prezent, acest lucru se face prin măsurarea nivelului de colesterol într-o probă de sânge. Cu toate acestea, întrucât colesterolul nu poate circula sau cauza daune fără transportorul său lipoproteic, cercetătorii s-au concentrat din ce în ce mai mult pe măsurarea lipoproteinelor care transportă colesterolul LDL, considerându-le un indicator mai bun al riscului de boli cardiovasculare.
Anterior nu era clar dacă doi pacienţi cu acelaşi nivel total de colesterol LDL, dar cu caracteristici diferite ale transportatorilor lor (tipul, dimensiunea, conţinutul lipidic al lipoproteinelor) aveau acelaşi risc de boli de inimă.
„Scopul acestui studiu a fost să determinăm importanţa acestor parametri diferiţi", spune Jakub Morze, autor principal al studiului şi cercetător postdoctoral la Chalmers, citat într-un comunicat.
Este cel mai mare studiu de acest tip realizat până în prezent, iar rezultatele arată pentru prima dată importanţa relativă a celor trei mari familii de lipoproteine în riscul potenţial de boli de inimă, a precizat el.
Numărul transportatorilor lipoproteici contează cel mai mult
Cercetătorii au analizat probe de sânge de la peste 200.000 de persoane din baza de date UK Biobank, fără istoric de boli de inimă, pentru a măsura numărul şi dimensiunea diferitelor lipoproteine care transportă colesterolul în sânge. Ei s-au concentrat în special pe lipoproteinele care transportă proteina apoB, prezentă pe toate transportatoarele de colesterol LDL.
Urmărind participanţii timp de până la 15 ani, cercetătorii au studiat ce tipuri şi dimensiuni de lipoproteine au fost cel mai frecvent implicate în dezvoltarea unui infarct.
Rezultatele au fost validate într-un studiu separat, desfăşurat în Suedia, numit „Simpler".
Folosind analize de sânge detaliate şi date colectate pe termen lung de la un număr mare de participanţi, cercetătorii au realizat cea mai aprofundată evaluare a impactului lipoproteinelor de „colesterol rău” asupra bolilor de inimă.
„Am constatat că apoB este cel mai bun marker pentru testarea riscului de boli de inimă", a adăugat Morze.
Întrucât apoB indică numărul total de particule de colesterol LDL, măsurarea acestuia oferă un test mai precis decât măsurătorile standard ale colesterolului. Acest lucru nu înseamnă că testele convenţionale sunt ineficiente - ele funcţionează în general bine, afirmă echipa.
Totuşi, potrivit cercetătorilor, la aproximativ un pacient din doisprezece, testele standard de colesterol pot subestima riscul de boli de inimă, ceea ce este important de luat în considerare, având în vedere că 20–40% din toate cazurile de debut ale bolilor cardiovasculare sunt fatale.
„Prin trecerea la testarea apoB, putem îmbunătăţi această precizie şi există potenţialul să putem salva vieţi", spune Morze.
Un alt marker important
Cercetătorii au concluzionat că numărul total de lipoproteine LDL este cel mai important factor de luat în considerare când se testează riscul viitor de boli de inimă. Alţi factori, precum dimensiunea sau tipul lipoproteinei, nu au afectat semnificativ riscul general.
Totodată, studiul a arătat că şi o altă lipoproteină de „colesterol rău", numită lipoproteina(a), reprezintă o parte importantă a ecuaţiei şi ar trebui de asemenea testată. Nivelurile acesteia sunt moştenite genetic în majoritatea cazurilor şi reprezintă în medie mai puţin de 1% din totalul lipoproteinelor „rele" în populaţia generală. Cu toate acestea, la unele persoane, valorile sunt extrem de ridicate, crescând semnificativ riscul de boli de inimă.
„Rezultatele noastre indică faptul că numărul de particule apoB ar putea înlocui în viitor testul standard de colesterol în cercetare şi asistenţa medicală la nivel mondial şi că trebuie testată şi lipoproteina(a) pentru a obţine o imagine mai clară a riscului lipidic cardiovascular. Testul de sânge pentru aceşti doi markeri este deja disponibil comercial şi este suficient de ieftin şi uşor de implementat", a explicat Clemens Wittenbecher, unul dintre autorii studiului şi asistent universitar de medicină de precizie şi diagnostic la Chalmers.
Studiul a fost publicat luni, în European Heart Journal.
