Durerile de spate, însoţite adesea de dureri la nivelul unuia sau ambelor picioare, oboseala la mersul pe o anumită distanţă, furnicăturile şi scăderea forţei musculare cu instabilitate la mers pot fi simptomele unei stenoze de canal lombar. Dr. Ionela Camelia Ralea, medic specialist neurolog, după o activitate de peste 18 ani în Belgia, a revenit în România şi acordă consultaţii în Reţeaua Medicală Arcadia. Are o bogată experienţă în tehnici şi tratamente neurologice de înalt nivel şi a întâlnit mulţi pacienţi cu această afecţiune. Ce este stenoza de canal lombar, cum se face diagnosticul diferenţial şi imagistic în cazul acestei afecţiuni, dar şi care este deosebirea dintre osteofite sau ,,ciocurile pe coloană” aşa cum sunt cunoscute ele în popor şi stenoza de canal lombar, explică pe larg medicul neurolog.
Ce este stenoza de canal lombar şi de ce este cunoscută şi sub denumirea de ,,ciocuri pe coloană”?
Una dintre afecţiunile frecvente de la nivelul coloanei vertebrale este stenoza de canal vertebral, fie ea cervicală sau lombară. Stenoza canalului lombar înseamnă de fapt îngustarea, scăderea progresivă a diametrului canalului central cu compresia nervilor spinali din partea inferioară a spatelui, în general din cauza degenerării coloanei vertebrale sau prin apariţia unei hernii voluminoase, cu îngustarea secundară a canalului lombar.
Pe de altă parte, „ciocurile” (o denumire de altfel populară) pe coloană, osteofitele în termen medical, nu sunt acelaşi lucru cu stenoza de canal şi sunt date de îngroşarea ligamentelor şi/sau a tendoanelor ce susţin articulaţia. Osteofitele (ciocurile) sunt depuneri izolate de celule osoase noi ducând la apariţia de depuneri suplimentare de os într-un loc în care normal acesta nu ar fi apărut.
Care sunt simptomele asociate acestei afecţiuni?
Când diametrul canalului este îngustat, rezultatul poate fi compresia măduvei spinării. Simptomele care aduc pacientul la medic sunt în principal durerile de spate, paresteziile (furnicăturile), crampele, amorţeala, apărute frecvent la nivelul unuia sau ambelor membre inferioare. Un alt semn pe care îl întâlnim des este reducerea distanţei de mers. Simptomele pacientului sunt accentuate de efortul fizic pe care acesta îl depune, poziţiile vicioase şi, ocazional, de expunerea la intemperii. De obicei, sindromul de stenoză de canal lombar se instalează progresiv, cu simptome care se accentuează în mers şi se diminuează în poziţia de şezut.
Ciocurile sunt depuneri izolate de celule osoase noi, deci nu vor induce o strâmtorare circumferenţială a canalul cervical sau lombar. Un cioc cu acumulare osoasă izolată este în general asimptomatic, iar dacă excepţional este iritativ pe un nerv, nu va da un deficit pe tot piciorul, ci pe un traiect de nerv. Dacă ciocurile sunt situate de exemplu pe traiectul unui nerv sciatic, eventual voluminoase, pot deveni dureroase şi pot da un tablou de sciatică. În general însă, ciocurile pot rămâne asimptomatice toată viaţa.
Din ce cauze apare stenoza de canal lombar?
Stenoza canalului spinal lombar poate să fie congenitală, din naştere, sau poate să apară în evoluţie, pe parcursul vieţii, când vertebrele şi discurile suferă modificări degenerative (degradarea ţesuturilor), modificare ce face parte din procesul natural de înaintare în vârstă.
Stenoza canalului lombar este o afecţiune relativ frecventă la populaţia generală. Este totuşi mai rar întâlnită la pacienţi sub 40 ani. Apare mai frecvent la pacienţii cu vârsta de peste 40 ani, iar simptomele au un debut lent. Însă stenoza nu este neaparat un semn al îmbătrânirii. Vorbim şi de decalarea depunerii anormale la vârstele mai tinere, la pacienţii care fac sport de mare performanţă, de exemplu halterofilii care au o greutate corporala foarte mare, care devansează ca vârstă apariţia unui eventual canal strâmtorat. Nu toţi halterofilii sau alţi sportivi care fac activitate fizică intensă dezvoltă stenoză de canal lombar, care nu este neapărat un semn al îmbătrânirii.
Cum poate fi diagnosticată această afecţiune şi cum se face diagnosticul diferenţial şi imagistic?
Pentru diagnosticarea stenozei de canal lombar este esenţială interacţiunea cu pacientul şi evaluarea lui. Simptomele de stenoză de canal lombar se pot regăsi şi în altă patologie, non neurologică, şi vorbim de atingerea vasculară periferică. Boala vasculară se confirmă printr-o ecografie EcoDoppler arterio-venoasă de membre inferioare şi se tratează ca urmare a unui consult cu chirurgul vascular. Boala neurologică se confirmă prin evaluarea gradului de stenoză lombară cu ajutorul rezonanţei magnetice nucleare (RMN) de coloană lombară, computer tomografiei (CT) de coloană lombară, iar suferinţa periferică de plex lombar, rădăcini sau nervi periferici se evaluează prin panelul de 3 examene neurologice: stimulare magnetică (potenţiale evocate motorii), potenţiale evocate senzitive şi electromiografia.
Ce tratamente există?
În funcţie de gravitatea afecţiunii şi de manifestarea clinică o primă etapă în managementul acestei patologii o presupune tratamentul conservator. În primă fază, dacă stenoza de canal lombar nu este semnificativă atunci pacientul va fi dirijat spre tehnici de recuperare medicală (masaj, kinetoterapie, tehnici de redresare posturală etc); dacă stenoza este severă atunci se pune indicaţia de intervenţie chirurgicală şi pacientul este dirijat spre neurochirurg.
Pacienţii cu stenoză de canal lombar congenital necesită o urmărire în timp; aceştia pot deveni simptomatici, uneori foarte târziu pe parcursul vieţii. Dacă vorbim de un pacient care acumulează şi un canal congenital strâns şi este sportiv de mare performanţă sau depune efort fizic, atunci putem avea o declanşare a simptomelor mai devreme.
Tratamentele sunt deci non-invazive adică non-chirurgicale sau chirurgicale. Tratamentul poate merge de la kinetoterapie, fizioterapie, pierdere în greutate, masaj. Dacă vorbim de un canal sever, simptomatic, acesta se operează. Trebuie să înţelegem că fiecare act chirurgical presupune şi o anestezie. În general, persoanele în vârstă acumulează comorbidităţi, cardiace, neurologice şi atunci indicaţia chirurgicală trebuie să fie clară şi formală, iar balanţa între beneficiul şi riscul operator (cu anestezia de rigoare, mai ales la pacientul cu comorbidităţi) trebuie bine analizată. Se operează, se degajează, se lărgeşte canalul, se degajează nervii pentru a evita riscul de paralizie şi de cădere cu consecinţe negative.
Este important ca această afecţiune să fie depistată timpuriu?
Da. De reţinut că nu toată lumea va dezvolta această stenoză odată cu vârsta. Este o patologie a vârstei înaintate, la persoane de peste 60-65 ani, dar nu toată lumea va dezvolta stenoza de canal. Vorbim şi de un metabolism particular şi despre persoanele care sunt sau nu active. O persoană activă, care are o predispoziţie pentru canal, va dezvolta această afecţiune mai târziu pentru că, datorită activităţii fizice circulaţia este stimulată şi osul este mai bine vascularizat.
Poate fi prevenită stenoza de canal lombar?
Sigur, dar nu în totalitate. Vorbeam de activitatea fizică, de modificarea stilului de viaţă. Vârsta şi factorii cu componenţă congenitală nu le putem influenţa, pentru că fiecare are bagajul său genetic. Există şi factori influenţabili, printre care este obezitatea. Obezitatea accelerează foarte multe patologii, acţionează mecanic pe coloană, o deformează, accelerează depunerea de masă osoasă anormală, modifică metabolismul fosfo-calcic, asociază de multe ori diabetul sau alte boli cu impact negativ asupra metabolismului osos.
