Poate vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi la medic cu o problemă şi să întâmpinaţi o faţă nu atât de prietenoasă pe cât v-aţi fi dorit, o persoană cu un aer aparent distant şi obosit. Acela a fost momentul în care, poate, aţi început în mod involuntar o judecată de valoare bazată pe nişte supoziţii. Dacă aţi fost în situaţia aceasta, nu trebuie să vă simţiţi prost, multă lume a avut experienţe similare şi, probabil, face parte din natura umană să judecăm oamenii în primele câteva secunde în care îi întâlnim.
de Diana Andreea Gheorghiţă, studentă în anul 6 la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti
Totuşi, odată ce trecem de suprafaţă, s-ar putea să găsim ascuns ceva mult mai grav decât o aparentă oboseală sau “răceală” . Din păcate, un procent colosal de medici suferă de un sindrom numit "burnout" (epuizare).
Ce este burnout-ul la medici şi cum afectează pacientul? Burnout-ul este un sindrom alcătuit din mai multe simptome, cauzat de un complex de factori, printre care cel mai important este un nivel de stres crescut pe o perioadă lungă de timp.
Sindromul de burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât şi psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită şi interacţiuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent în epoca modernă şi conduce la scăderea performanţelor la locul de muncă, afectează relaţiile cu cei din jur şi calitatea vieţii individului.
Cum se exprimă? Sindromul burnout se aseamănă cu depresia şi prezintă tulburări de somn, senzaţia de epuizare şi de scădere a randamentului profesional, scăderea capacităţii de dialog şi de interacţiune cu cei din jur, senzaţia de goliciune sufletească şi că viaţa profesională invadează viaţa privată.
Toate aceste simptome au un impact asupra comportamentului medicului şi pot da falsa impresie de lipsă de empatie din partea sa. Burnout-ul nu este o simplă oboseală sau „ lipsă de chef” , ci este o patologie complexă, ce poate afecta capacitatea individului de a-şi desfăşura activităţile.
Ce putem să facem din perspectiva pacientului? Cine este cu adevărat responsabil? În primul rând, un pas important a fost citirea acestui articol. Conştientizarea existenţei acestui sindrom este primul pas şi, poate, cel mai important. Ce poate să facă pacientul în cazul în care intaracţionează cu un medic ce suferă de burnout este să abordeze problema cu empatie.
Trebuie să conştientizăm cu toţii că lucrătorii din domeniul medical, de la infirmieri, la asistenţi medicali şi până la medici sunt oameni. Oameni care au ales să lucreze într-un domeniu în care să poata ajuta alţi oameni în momentele cele mai dificile.
Şi pasiunea pentru meserie, în cazul majorităţii, i-a motivat să aleagă să profeseze şi să îşi dedice o mare parte a anilor tinereţii studiind pentru aceasta.
Dar, la fel ca toti ceilalţi oameni, pot avea probleme personale, pot trece prin perioade mai dificile sau stresante. Aşa că Înţelegerea şi Empatia sunt singurele soluţii.
Un sistem medical în care numărul de medici este foarte scăzut pune o presiune suplimentară pe aceştia şi creşte riscul de a dezvolta sentimente de neputinţă sau epuizare.
După 6 ani de facultate, unii medici intră în sistemul medical deja epuizaţi. Un studiu din 2013 a arătat că 28-45% dintre studenţii la medicină suferă de burnout şi au asociată o creştere cu 10% a ideilor suicidare.
Odata cu înaintarea în cariera, nivelul de burnout este între 25-60% pentru profesiile medicale. Munca în orice domeniu care cere o implicare emoţională şi fizică intensă poate fi o provocare pentru oricine, indiferent de cât de pasionată este acea persoană de meseria pe care o practică.
Medicii rezidenţi sunt o categorie deosebit de vulnerabilă. Un studiu din 2008 a arătat că 12% dintre medicii rezidenţi au avut măcar o dată pe perioada rezidenţiatului gânduri suicidare.
În American Journal of Health-System Pharmacy a fost publicat în 2018 un alt studiu ce trage un semnal de alarmă, observând un procent alarmant de 10-70% dintre asistente medicale ce suferă de burnout.
Din nou, un program de lucru epuizant, cu o cantitate mare de probleme administrative de rezolvat, un număr mare de pacienţi pentru un singur medic, o încărcătură emoţională ridicată adusă de cazurile unor pacienţi cu simptomatologii mai grave, dorinţa de a fi mereu la înălţimea aşteptărilor şi existenţa continuă a situaţiilor ce necesită decizii rapide, la limita dintre viaţă şi moarte, cu timpul, toate acestea pot duce la burnout.
Sănătatea pacientului este mereu prioritară şi, din păcate, mulţi medici uită să aibă grijă de propria sănătate, uneori fortaţi de situaţii extrinseci să lucreze până la epuizare.
Aceste rezultate sunt îngrijorătoare şi sperăm că pe viitor vor fi luate măsuri suplimentare pentru a preveni astfel de situaţii. Trebuie să nu uităm că un medic sănătos este un medic care va putea să se dedice mai mult şi să ofere o calitate superioară a ingrijirilor medicale pacienţilor săi.
În opinia mea, abordarea acestei probleme la nivel naţional ar fi mai mult decât necesară, având în vedere că, dacă dorim o calitate superioară a serviciilor medicale, trebuie să oferim medicilor condiţii de lucru în care să poată să îşi utilizeze la maximum capacităţile şi abilităţile.
Între timp, din perspectiva pacientului, putem să conştientizăm existenţa burnout-ului la medici şi, poate, să avem un nivel ridicat de toleranţă şi empatie faţă de aceşti Oameni care poartă halat şi stetoscop.
