Dragi cititori, după 6 ani de facultate şi sute de ore petrecute în faţa cărţilor de medicină, mi-am pus nişte întrebari. De ce unii oameni evită să meargă la medic? De ce aceştia preferă să apeleze la leacuri băbeşti, la descântece, la vraci, şi consideră medicul o ultimă opţiune? Şi poate mai important, cât la sută din aceste leacuri chiar aduc un beneficiu?
de Diana Andreea Gheorghiţă, medic rezident oftalmologie
Desigur, această întrebare deschide un subiect extrem de controversat şi nu mi-ar ajunge un articol să abordez toate ramurile sale. Dar voi încerca să punctez câteva aspect critice. Şi, ca să întelegem acest fenomen, trebuie să ne uităm în spate, în istorie. De multe ori, răspunsurile viitorului au un sâmbure de adevăr ce provine din trecut.
Multe dintre medicamentele pe care le cumpărăm astăzi de la farmacie şi care sunt considerate “sintetice” provin la bază din elemente din natură. Deci, de multe ori când ne temem de medicamente şi tratamente medicale şi preferăm să căutăm o variantă pe bază de plante a unor tratamente, trebuie să avem în vedere că o parte din medicamentele de astăzi sunt doar variante îmbunătăţite, testate şi verificate ale “poţiunilor” şi tratamentelor din natură.
Un exemplu simplu ar fi insulina. Pacienţii care suferă de diabet cunosc prea bine acest tratament. Deşi este considerată un medicament, iar în ziua de astăzi se găsesc variante sintetice pe piaţă, insulina este un hormon natural care se găseşte în natură, chiar în corpul nostru. La fel ca multe alte tratamente, insulina poate avea efecte adverse.
Tratamentele reprezintă o armă cu două tăişuri (beneficii-riscuri). Din fericire, medicul este un “luptător” antrenat să mânuiască această armă în beneficiul pacientului. Acesta realizează întotdeauna o balanţă risc-beneficiu pentru fiecare pacient în parte.
Când acestea sunt prescrise corespunzător, nu ar trebui să ne temem de medicamente, ci să le vedem ca pe o armă pe care o putem folosi în lupta cu boala.
Un alt aspect de luat în considerare este faptul că o parte dintre suplimentele alimentare prezentate în diverse reclame nu au studii care să demonstreze eficacitatea, deşi promit foarte multe.
Cu puţină atenţie, putem observa inclusiv la televizor tratamente ce sunt promovate într-un mod invaziv şi care lasă voit impresia potenţialului cumpărător că sunt demonstrate ştiinţific, folosind fraze întortocheate ce fac promisiuni vagi.
Teama de mers la medic şi teama de a lua anumite medicamente din cauza potenţialelor efecte adverse trebuie învinsă prin informare şi prin realizarea unei relaţii de încredere şi cooperare între medic şi pacient.
Şi aşa ajungem şi la partea de mit. Mulţi oameni, din teama de medic sau de medicamente, aleg tratamente neconvenţionale şi de multe ori nedemonstrate ştiinţific.
Unele "leacuri băbeşti" au o anumită explicaţie medicală, însă de multe ori nu există nicio dovadă ştiinţifică că acestea ar funcţiona şi, astfel, putem considera că acestea nu fac decât să amâne prezentarea la medic şi să crească riscul complicaţiilor.
Printre cele mai cunoscute mituri şi leacuri se numără “legatul cu foi de varză” ca tratament pentru artită. Nu neg proprietăţiile benefice ale foilor de varză, mai ales dacă acestea sunt folosite la sarmale, însă pentru tratamentul unor afecţiuni articulare aş recomanda un reumatolog.
Băgatul de usturoi în urechi este o alta “tradiţie” a carei bază medicală nu am reuşit să o găsesc. Până în ziua de azi, am observant ştiinţific că usturoiul este extrem de bun în mujdei. De asemenea, nişte usturoi la vremea lui dă savoare mâncării.
În schimb, atunci când este introdus în conductul auditiv extern, el poate provoca complicaţii, poate duce la infecţii sau poate chiar perfora timpanul. Cu siguranţă, un medic ORL-ist ne-ar putea spune mai multe.
Feliile de cartofi pentru leacul durerii în gât sunt un alt mister pentru mine. Aceste felii de cartofi calde aplicate pe gât pot da o aparentă senzaţie de confort, dar în cazul unei faringite trebuie luat în considerare consultul unui specialist pentru a depista o posibilă infecţie bacteriană şi a o trata corespunzător. Din păcate, până în ziua de astăzi, nu am descoperit o specie de cartofi care să trateze bacteriile.
Dar scopul meu nu este să dezic toate tratamentele tradiţionale şi toate "leacurile băbeşti". Nici pe departe. Acestea reprezintă o filă esenţială în istoria medicinei şi unele dintre ele pot avea chiar o bază ştiinţifică. Aş vrea doar să accentuez necesitatea respectării cu stricteţe a unor tretamente prescise de medic şi evitarea încercării de a înlocui medicamente testate şi demonstrate ştiinţific ca fiind benefice cu tratamente alternative.
Personal, nu consider că o persoană care suferă de o răceală trebuie să renunţe la ceaiuri, miere şi alte astfel de tratamente tradiţionale. Acestea pot fi chiar benefice. Dar întotdeaunea trebuie consultat un medic şi urmat tratamentul recomandat de acesta. Uneori, un tratament “tradiţional” ce a ajutat pe cineva, un prieten, o rudă, o vecină, poate să fie chiar dăunător pentru o altă persoană.
Multe dintre persoanele care recomandă un “leac minune”, vindecător de toate bolile, la o privire mai atentă nu au nicio dovadă. Oare ar trebui să mergem pe încredere când vine vorba de sănătatea noastră?
Tot ce doresc este să atrag atenţia asupra importanţei informării eficiente, din surse sigure, legat de orice leac sau tratament tradiţional şi asupra prezentării cât mai precoce la medic.
Sănătatea nu este ceva ce putem lăsa pe mâine. Sănătatea nu este ceva ce putem lăsa pe mâna oamenilor fără expertiză în domeniu. Sănătatea e cel mai de preţ lucru pe care îl avem, aşa că merită să ne preocupăm şi să luăm cele mai informate decizii.
