Restricţia de lichide în insuficienţa cardiacă stabilă: un mit infirmat. Un studiu recent, prezentat la sesiunea ştiinţifică a Colegiului American de Cardiologie (ACC) şi publicat în prestigioasa revistă medicală, Nature Medicine, aduce în discuţie un aspect fundamental al îngrijirii pacienţilor cu insuficienţă cardiacă stabilă: aportul de lichide. Contrar recomandărilor tradiţionale din ghidurile europene şi americane, cercetătorii nu au identificat beneficii clinice ale restricţionării aportului de lichide la un litru şi jumătate/zi. Mai mult, pacienţii cu aport liber au avut o stare de sănătate comparabilă şi au raportat mai puţine simptome de sete accentuată.
Apa nu mai este duşmanul inimii: un nou studiu infirmă beneficiile limitării aportului de lichide la pacienţii stabili cu insuficienţă cardiacă.
Rezultatele celui mai recent studiu arată că restricţionarea aportului de lichide nu aduce beneficii pacienţilor, contrazicând practicile actuale recomandate de ghiduri, portivit unui studiu prezentat la Congresul Anual al Colegiului American de Cardiologie (ACC2025), desfăşurat între 29-31 martie la Chicago, în Statele Unite.
Ghidurile europene şi americane recomandă limitarea aportului de lichide la aproximativ 1500 ml/zi (nu mai mult de un litru şi jumătate/zi) pentru a preveni acumularea de fluide, însă dovezile ştiinţifice în sprijinul acestei indicaţii erau limitate.
„Beneficiile acestei intervenţii nu au fost niciodată dovedite ştiinţific", a declarat cardiologul Roland van Kimmenade de la Radboudumc, într-un comunicat.
„Ideea este că dacă am bea mai puţin, am reţine mai puţine lichide”, spune medicul. „Dar, dacă ne gândim mai bine, acest lucru nu este atât de logic pe cât pare iniţial. Lichidul nu se acumulează în zonele care cauzează probleme în insuficienţa cardiacă”.
În plus, restricţia de lichide are mai multe dezavantaje. Dr. Van Kimmenade explică: „Este neplăcută şi frustrantă. Pacienţii suferă de stres din cauza setei şi a monitorizării constante a aportului de lichide. Acest lucru le aminteşte constant de insuficienţa lor cardiacă", a mai precizat medicul.
Într-un studiu prezentat la ACC25 şi publicat pe 30 martie în revista Nature Medicine, 504 pacienţi cu insuficienţă cardiacă uşoară-moderată au fost urmăriţi timp de trei luni. Nu s-au observat diferenţe între cei cu aport lichidian liber şi cei restricţionaţi.
Nu au existat diferenţe nici în ceea ce priveşte siguranţa – edemele sau dispneea (probleme de respiraţie) din cauza congestiei cauzate de supraîncărcarea cu lichide a organismului, care apare atunci când inima este prea rigidă sau prea slabă pentru a pompa eficient sângele – iar pacienţii din grupul cu restricţie au raportat o sete mai accentuată.
A existat o tendinţă de îmbunătăţire a stării de sănătate la trei luni în rândul celor cu un aport nerestricţionat de lichide, însă diferenţa dintre grupuri nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic şi ar putea fi întâmplătoare, spun specialiştii.
„Concluzia noastră este că pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă nu trebuie să îşi limiteze aportul de lichide,” a indicat, medicul cardiolog, dr. Roland van Kimmenade, coordonatorul studiului şi profesor la Universitatea Radboud, Olanda.
„Acest lucru este important pentru pacienţii din întreaga lume şi poate fi aplicat imediat. Pe baza acestui studiu, recomandările la nivel global pot fi acum actualizate”, a precizat medicul.
Acesta este primul studiu pe scară largă care examinează efectele restricţiei de lichide în insuficienţa cardiacă.
Constatările arată că limitarea aportului de lichide nu îmbunătăţeşte rezultatele asupra sănătăţii.
Indiferent dacă pacienţii au urmat sau nu un aport limitat de lichide, nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte starea de sănătate, internările în spital, mortalitatea sau utilizarea medicamentelor.
Singura diferenţă notabilă a fost că cei cu un aport limitat de lichide au simţit mai multă sete.
Aşadar, se pare că pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă nu este necesar ca aceştia să bea mai puţine lichide.
