Un studiu recent a constatat că anumite proteine din sânge ar putea influenţa sau chiar provoca migrene.
Migrenele pot provoca un disconfort crescut, iar debutul lor poate fi imprevizibil. De ce unii oameni dezvoltă migrene nu este în totalitate înţeles, dar cercetătorii cred că genetica joacă un rol în dezvoltarea acestor dureri intense de cap.
Opţiunile de tratament se concentrează pe prevenţie, evitarea factorilor declanşatori şi gestionarea simptomelor.
Cercetări prezente şi-au propus să înţeleagă cauzele genetice specifice ale acestor dureri de cap, dificil de gestionat. Un nou studiu publicat în Nature Communications raportează că anumite proteine din sânge pot provoca migrene, în timp ce altele pot creşte riscul unei persoane pentru durerile de cap.
Cercetătorii spun că aceste informaţii ar putea duce la dezvoltarea unor noi opţiuni de tratament pentru persoanele care suferă de migrene.
Migrenele afectează, de obicei, o parte a capului. Persoanele care experimentează episoade de migrene descriu adesea durerea ca fiind trepidantă sau pulsantă.
Conform statisticilor, migrena afectează aproximativ 12% dintre oamenii din intreaga lume. Există diferite tipuri de migrenă cu un impact diferit asupra opţiunilor de tratament.
Se întâmplă ca oamenii să aibă declanşatori de migrenă, astfel încât prevenirea se poate concentra pe evitarea acestor declanşatorilor specifici. Unele medicamente pot ajuta la prevenirea atacurilor de migrenă, în timp ce tratamentele suplimentare se concentrează pe gestionarea simptomelor.
„Contribuţia genetică în cazul migrenelor este ceea ce noi numim o tulburare poligenică şi multifactorială, în care este implicat un amalgam foarte complex, şi greu de adresat, de numeroase gene (potenţial zeci sau chiar sute) afectate de modulatoare suplimentare, cum ar fi somnul, dieta, circulaţia, exerciţiile fizice şi alţi factori”, spune dr. Jacob Wesley Ulm, un specialist în genetică de la centrul medical al universităţii din Pittsburgh.
„Migrenele au un nivel ereditar crescut. În timp ce aproximativ 15 până la 20% dintre oameni suferă de migrenă la un moment dat în viaţa, există aproximativ 50% şanse ca descendentul unui cuplu în care un părinte are migrenă să moştenească afecţiunea. Studiile la scară largă efectuate în ultimii 5 până la 10 ani au comparat ADN-ul persoanelor cu şi fără migrene, dezvăluind sute de site-uri din genom care contribuie la riscul de a dezvolta migrenă. Ştim că aceste site-uri au tendinţa de a se afla în gene care sunt exprimate în mod caracteristic în ţesuturile cardiovasculare şi nervoase. Deci există dovezi genetice că migrena este o tulburare neurovasculară”, a declarat Chris Eijsbout, specialist medical în genetic la Oxford.
Un domeniu de interes în cercetarea migrenelor îl reprezintă înţelegerea cauzei acestei afecţiuni, pentru punerea în aplicare a acestor cunoştinţe în opţiuni eficiente de tratament.
Rolul proteinelor din sânge în declanşarea migrenelor
Proteinele circulă în sânge şi aceşti markeri pot indica anumite tulburări. Uneori, aceste proteine din sânge şi nivelurile lor pot cauza sau pot fi cauzate de anumite afecţiuni specifice.
În acest nou studiu, cercetătorii au identificat mai multe proteine care ar putea provoca migrene.
Mai exact, oamenii de ştiinţă au identificat faptul că un nivel ridicat al proteinelor, DKK1 şi PDGFB, ar putea provoca această tulburare, în timp ce nivelurile mai scăzute ale altor trei proteine pot provoca, de asemenea migrene.
„Valorificând rezultatele unor studii genetice mari pentru riscul de migrenă şi nivelurile de proteine din sânge, am reuşit să detectăm o asociere între riscul de migrenă şi 58 de proteine. În plus, am reuşit să arătăm că cinci dintre aceste proteine au un efect cauzal asupra migrenei, ceea ce le face ţinte promiţătoare pentru tratamentul migrenei, prin modificarea nivelurilor lor”, a precizat Dale Nyholt, autor al studiului şi profesor la şcoala de ştiinţe biomedicale de la universitatea de tehnologie Queensland din Australia.
Cercetătorul a mai menţionat că datele colectate din acest studiu ar putea ajuta la identificarea riscurilor pentru migrenă, diagnosticarea afecţiunii, şi, ar putea deschide calea unor tratamente mai specifice pentru migrenă.
„Ne apropiem de un fel de semnătură moleculară, potenţial verificabilă prin teste de sânge sau alte tehnici de diagnostic, pentru persoanele cu risc crescut de migrenă, şi, la fel de important, este posibil să avem o fereastră pentru o nouă ţintă moleculară de medicamente”, a precizat dr. Ulm.
„Cercetătorii au putut discerne că un anumit ansamblu de proteine din sânge, a căror semnătură se vede în creşterea sau reducerea cantităţii grupului de proteine examinate, tinde să se coreleze într-o măsură remarcabilă cu un risc crescut sau diminuat de migrenă la un individ”, a mai precizat medicul.
Limitările studiului
Studiul oferă informaţii valoroase, dar are mai multe limitări, subliniate de cercetători.
În primul rând, cercetătorii au colectat în principal date de la populaţiile europene, astfel încât este posibil ca rezultatele să nu fie aplicabile altor grupuri.
Datorită naturii proteinelor din sânge, rezultatele „nu pot reflecta cu exactitate proteinele specifice anumitor ţesuturi asociate migrenei”.
Cercetătorii au notat şi limitări ale metodelor pe care le-au folosit.
Cu toate acestea, mecanismul proteinei DKK1 ar putea fi deosebit de interesant atunci când vine vorba de dezvoltarea tratamentelor, a comentat dr. Ulm.
„Proteina specifică, cu un nivel ridicată de interes, DKK1, şi calea celulară pe care o afectează, cunoscută sub numele de Wnt, sunt foarte cunoscute atât în biologia celulară, cât şi în cercurile farmacologice. Astfel, ar putea exista un potenţial semnificativ în dezvoltarea de noi medicamente, cât şi în aplicarea celor existente, prin reducerea nivelurilor DKK1 (sau activarea căii Wnt, care este suprimată de DKK1) pentru noi medicamente, mai bune şi mai ţintite, împotriva migrenelor”, a mai precizat medicul.
Experţii spun că studiul oferă speranţa că tratamente mai bune pentru cei care suferă de migrene ar putea fi dezvoltate cât mai curând.
