Un studiu publicat în ”American Journal of Psychiatry” a arătat că stimularea cerebrală profundă a unei zone din creier numită girusul cingular subcalosal generează un efect puternic antidepresiv ce este susţinut pentru o lungă perioadă de timp la pacienţii cu depresie rezistentă la tratament.
Datele pe termen lung prezentate în acest studiu, efectuat la Emory University şi condus de dr. Helen S. Mayberg, profesoară de neurologie, neurochirurgie, psihiatrie şi neuroştiinţe şi director fondator al Nash Family Center for Advanced Circuit Therapeutics la Icahn School of Medicine la Mount Sinai, validează lucrările anterioare şi pune baza studiilor suplimentare pentru optimizarea stimularii cerebrale profunde în cazul acestor pacienţi.
Stimularea cerebrală profundă, în prezent aprobată de Administraţia pentru Alimente şi Medicamente pentru tratarea tremurului esenţial, boala Parkinson, epilepsie şi tulburarea obsesiv-compulsivă, este o procedură neurochirurgicală ce implică amplasarea unui neurostimulator ce trimite impulsuri electrice de frecvenţă înaltă prin electrozi implantaţi în creier către zone cerebrale specifice responsabile de simptomele fiecărei afecţiuni.
Dr. Mayberg a condus primul studiu asupra stimulării cerebrale profunde pentru materia albă a cingulatului subcalosal, cunoscută ca Brodmann Area 25 în cazul pacienţilor depresivi rezistenţi la tratament în 2005, demonstrând că ar putea avea beneficii clinice.
”În ciuda faptului că studiile mai mari au fost oprite devreme, ceea ce am văzut continuând să urmărim pacienţii din studiile noastre iniţiale a fost că în timp, ei progresau şi îşi menţineau starea de bine. După opt ani de observaţii, majoritatea participanţilor la studiu au experimentat un răspuns antidepresiv la stimularea cerebrală profundă a Area 25, puternic şi susţinut. Dar fiind faptul că pacienţii cu depresie rezistentă la tratament sunt foarte susceptibili pentru episoade depresive recurente, abilitatea stimulării cerebrale profunde de a susţine răspunsul antidepresiv pe termen lung şi de a preveni reapariţia este o avansare a tratamentului”, a spus dr. Mayberg, citată de sciencedaily.com.
Studiul a documentat datele rezultatelor pe termen lung (4-8 ani) pentru 28 de pacienţi ce au fost înregistraţi într-un studiu clinic legat de stimularea cerebrală profundă pentru depresia rezistentă la tratament.
Ratele de răspuns şi remisie au fost menţinute la cel puţin 50% şi respectiv, 30%, în anii 2-8 de urmărire. Trei sferturi din participanţi au ajuns la criteriile de răspuns la tratament pentru mai mult de jumătate din participarea lor în studiu, iar 21% din toţi participanţii au avut un răspuns continuu la tratament începând cu primul an.
Din 28 de participanţi, 14 au fost urmăriţi timp de opt ani, 11 cel puţin patru ani, iar trei s-au retras înaintea celor opt ani. Datele prezentate în acest studiu susţin siguranţa pe termen lung şi eficienţa susţinută a stimulării cerebrale profunde pentru depresia rezistentă la tratament.
Toţi participanţii la studiu sufereau fie de tulburare depresivă majoră, fie de tulburare bipolară de tip 2 şi au fost într-un episod depresiv de cel puţin 12 luni, fără răspuns la cel puţin alte patru tratamente antidepresive, psihoterapie şi terapie electroconvulsivă. Toţi participanţii au avut acelaşi chirurg şi au primit acelaşi dispozitiv. Primii 17 participanţi au primit implantul între 2007 şi 2009, iar 11 participanţi cu tulburare depresivă majoră au primit implantul prin ţintire anatomică ghidată de tractografie între 2011 şi 2013.
Participanţii au fost văzuţi de către un psihiatru săptămânal timp de 32 de săptămâni, începând cu cel puţin patru săptămâni înaintea interveţiei chirugicale. Apoi, vizitele au avut loc la fiecare şase luni în anii 2-8 ai studiului. În prezent, 23 de pacienţi continuă urmărirea pe termen lung.
