Oamenii de ştiinţă abordează problema în creştere a obezităţii în societate printr-o serie de abordări, iar o nouă cercetare evidenţiază o proteină-cheie care controlează modul în care sunt arse grăsimile, şi care ar putea fi o ţintă potenţială pentru medicamentele de control al greutăţii. Obezitatea, care afectează 650 de milioane de persoane din întreaga lume, influenţează dezvoltarea bolilor cardiometabolice şi creşte riscul de cancer.
Obezitatea este rezultatul unui consum alimentar excesiv sau al unei cheltuieli energetice totale inadecvate. Oamenii de ştiinţă ştiu că ţesutul adipos - grăsimea corporală -, pe lângă faptul că stochează energie, joacă un rol crucial în gestionarea acestei energii de către organism. Ţesutul adipos este un organ complex care acţionează ca un reglator al metabolismului întregului organism şi, prin urmare, modularea funcţiei sale ar putea fi o modalitate de combatere a obezităţii, scriu autorii într-un articol publicat în revista Nature Communications.
Există două tipuri de ţesut adipos sau gras: alb şi brun. Ţesutul adipos alb stochează în principal energie, în timp ce grăsimea brună (celulele sale au mai multe mitocondrii şi asta le conferă o nuanţă brună) este responsabilă de producerea de căldură sau termogeneză, procesul care menţine temperatura corpului şi care este declanşat de frig sau de alţi stimuli.
Mai multe studii din ultimul deceniu au arătat că activarea grăsimii brune protejează împotriva obezităţii şi a bolilor metabolice. De ceva timp, spun autorii într-un articol, „se crede că obezitatea ar putea fi prevenită determinând această grăsime să cheltuiască mai multă energie prin generarea de căldură”.
O echipă de cercetători din cadrul Centrului Naţional spaniel de Cercetare a Cancerului (CNIO), şi de la Centrul Naţional de Cercetări Cardiovasculare (CNIC), au descoperit una dintre modalităţile prin care organismul arde grăsimea brună şi o transformă în căldură (un proces cunoscut sub numele de termogeneză). Acest mecanism nou descoperit protejează împotriva obezităţii şi a bolilor metabolice asociate.
„Descoperirea unor noi mecanisme de producere a căldurii în grăsimea brună este una dintre cele mai interesante ţinte în studiul obezităţii”, spune Guadalupe Sabio de la CNIO.
Mecanismul nou identificat este controlat de proteina numită MCJ (metilare controlată J), prezentă în mitocondrii (organite ale celulei în care se produce energia). Laboratorul spaniel a descoperit că, atunci când proteina MCJ este eliminată de la şoarecii obezi, aceste animale produc mai multă căldură şi pierd în greutate. De asemenea, cercetătorii au reuşit să reducă greutatea şoarecilor obezi doar transplantându-le grăsime fără proteina respectivă.
Pornind de la legăturile anterioare dintre proteina MCJ şi metabolism, noul studiu a găsit mai multă MCJ în eşantioanele de ţesut de la oameni şi şoareci obezi. La şoarecii la care producţia de MCJ a fost blocată, animalele au reuşit mai bine să rămână slabe şi să ardă grăsimea brună (ţesutul adipos) - tipul responsabil pentru stocarea şi cheltuirea energiei.
Şoarecii fără MCJ nu au luat aceeaşi greutate în urma unei diete bogate în grăsimi.
„Rezultatele noastre la oameni şi şoareci sugerează că reducerea MCJ observată la pacienţii cu obezitate pare să acţioneze ca un mecanism compensatoriu pentru a spori termogeneza ţesutului adipos brun”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
Cu alte cuvinte, nivelurile mai scăzute ale proteinei MCJ înseamnă că grăsimea brună este arsă sub formă de căldură mai rapid, protejând împotriva creşterii în greutate. Chiar şi transplantul de grăsime brună fără MCJ la şoareci a fost suficient pentru a provoca scăderea în greutate.
Pe lângă identificarea rolului-cheie jucat de proteina MCJ, echipa a aflat mai multe despre modul în care grăsimea brună este consumată de organism. Eliminarea MCJ a fost eficientă chiar şi atunci când o altă proteină cheie a termogenezei, UCP1, a fost nemodificată sau absentă - sugerând că MCJ reglează grăsimea brună independent de UCP1.
„De ceva timp, s-a crezut că obezitatea ar putea fi prevenită prin determinarea acestei grăsimi să cheltuiască mai multă energie prin generarea de căldură”, spune Guadalupe Sabio, de la CNIO.
„Descoperirea unor noi mecanisme de producere a căldurii în grăsimea brună este una dintre cele mai interesante ţinte în studiul obezităţii”.
Vor fi necesare mai multe cercetări pentru a stabili dacă blocarea proteinei MCJ ar putea fi o opţiune de tratament sigură pentru obezitate, care să nu afecteze organismul în alte moduri - dar primele rezultate raportate acum sunt promiţătoare.
Cercetătorii îşi propun, de asemenea, să analizeze modul în care aceste descoperiri ar putea reduce riscul de afecţiuni asociate cu obezitatea.
Un surplus de grăsime poate cauza probleme la nivelul întregului organism, de la boli de inimă la anumite tipuri de cancer.
Tratamentele viitoare ar putea declanşa, eventual, schimbări în utilizarea grăsimii corporale care să protejeze sănătatea în general.
„Această protecţie se datorează activării unei căi de semnalizare esenţiale pentru adaptarea la stresul cauzat de obezitate”, spune biochimistul Beatriz Cicuéndez, de la CNIO.
„Cunoscută drept calea catabolică, aceasta determină o creştere a consumului de grăsimi, zaharuri şi proteine pentru a produce căldură în grăsimea brună. Este un mecanism care se întâmplă şi la persoanele cu grăsime brună foarte activă”, a precizat ea.
Cercetarea a fost publicată luna aceasta în revista Nature Communications.
