Un nou studiu a cercetat modul în care superbacteria Acinetobacter baumannii (A. baumannii) supravieţuieşte stresului şi rezistă la antibiotice.
Agentul patogen mortal A. baumannii poate trăi timp de un an pe peretele unui spital, fără hrană şi apă.
Atunci când infectează un pacient vulnerabil, rezistă la antibiotice, precum şi la răspunsul organismului de combatere a infecţiilor.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) îl recunoaşte ca fiind unul dintre cei trei agenţi patogeni de top pentru care există o necesitate critică de noi terapii cu antibiotice.
O echipă internaţională, condusă de cercetătorii de la Universitatea Macquarie, dr. Ram Maharjan şi profesorul asociat Amy Cain, a descoperit cum poate supravieţui această superbacterie în medii dificile, şi poate provoca infecţii mortale.
Oamenii de ştiinţă au descoperit o singură proteină care acţionează ca un reglator principal. Atunci când proteina este deteriorată, microbul îşi pierde superputerile, permiţând astfel să fie controlat, în laborator.
Cercetarea a fost publicată luna aceasta, în Nucleic Acids Research.
„Sperăm că studiul nostru va încuraja cercetătorii din întreaga lume să se concentreze din nou asupra dezvoltării de medicamente pentru a lupta împotriva acestei superbacterii, care se răspândeşte prin spitalele din lume şi ucide pacienţi deja vulnerabile aflaţi în unităţile de terapie intensivă şi în alte zone cu risc ridicat", spune profesorul asociat Amy Cain, autorul principal al lucrării.
Există şase superbacterii care îi sperie pe oficialii din domeniul sănătăţii la nivel mondial. E. coli, Klebsiella pneumoniae şi alte bacterii gram-negative au căi comune care le conferă rezistenţă la antibiotice.
Bacteria A. baumannii este diferită.
Este deosebit de dură şi este unul dintre cei mai rezistenţi agenţi patogeni cunoscuţi. În mod ciudat, nu se ştiu prea multe despre modul în care această bacterie infectează organismul uman.
Descoperire în cadrul unei provocări de cercetare
„În laborator putem vedea că acest agent patogen este foarte rezistent. Alţi cercetători au arătat că poate rezista fără apă timp de un an, iar atunci când au adăugat apă, aceasta a fost în continuare capabilă să infecteze şoarecii", explică prof. Amy Cain.
Potrivit cercetătorilor, bacteria A. baumannii este relativ nouă pe scenă agenţilor patogeni extrem de periculoşi, apărând ca o problemă în spitale în anii 1980.
Bacteria este greu de manipulat genetic cu ajutorul setului de instrumente de biologie moleculară existent.
De obicei, infectează doar persoanele bolnave, dar este foarte rezistentă la antibiotice, ceea ce o face incredibil de greu de tratat şi dificil de cercetat în condiţii de siguranţă, spun autorii studiului.
„Nu ştim prea multe despre ea. Nu ştim de unde provine şi nici cum a devenit atât de rezistentă şi adaptabilă. Acum, datorită acestui studiu, ştim măcar cum face faţă stresului", a declarat cercetătoarea.
Echipa sa a început cercetările în urmă cu cinci ani pentru a înţelege biologia de bază a bacteriei A. baumannii.
Acest lucru a dus la o investiţie majoră a Universităţii Macquarie în cercetare, în laboratoare de biocontaminare pentru siguranţa personalului şi într-un model etic pe animale, folosind omizi de molii.
Efortul de cercetare a fost puternic sprijinit de Consiliul australian şi de Consiliul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală.
În timpul infecţiei, celulele noastre ripostează fie prin inundarea cu, sau prin privarea bacteriilor de, metale esenţiale metabolismului (hrănirii sale), cum ar fi cuprul şi zincul.
A. baumannii are mecanisme puternice care-i permit să pompeze afară din celule antibioticele, metalele şi alte ameninţări îndreptate împotriva sa.
Studiind modul în care această superbacterie face faţă stresului, cercetătorii au descoperit o importantă proteină de reglare necdescrisă până acum (DksA).
„Atunci când perturbăm această proteină, ea duce la modificări în aproximativ 20% din genomul microbului şi îi întrerupe sistemul de pompare", a declarat dr. Ram Maharjan, cercetător la Universitatea Macquarie şi primul autor al lucrării.
Nu numai că această proteină controlează răspunsul la stres, dar controlează şi virulenţa bacteriei.
A. baumannii se răspândeşte de obicei în sânge, dar după ce oameni de ştiinţă au inactivat proteina ajutătoare, bacteria nu a mai fost detectată nici în sângele Galleria mellonella (molia mare de ceară), nici în cel al şoarecilor.
Acest studiu a reprezentat un efort masiv de cercetare la nivel mondial în ultimii cinci ani, în care autorii au lucrat cu colegii lor de la universităţile Flinders, şi Monash, din Australia, Universitatea Cambridge, din Anglia, şi Universitatea Wurzburg, din Germania.
