Aproape 300 de noi variante genetice necunoscute până acum au fost legate de depresie, conform unui nou studiu care a inclus un eşantion de aproape 5 milioane de persoane. Cercetarea a fost cel mai mare şi mai divers studiu privind depresia.
Studiul global a identificat genele pentru depresie în toate tipurile de etnii. Echipa internaţională, condusă de cercetători de la Universitatea din Edinburgh şi Colegiul King din Londra, a analizat date genetice de la 680.000 de persoane cu depresie şi 4 milioane fără depresie din 29 de ţări.
Studiul a analizat ADN-ul şi markerii genetici ai participanţilor pentru a vedea dacă variantele genetice sunt legate de o anumită trăsătură sau boală, în acest caz, depresia.
Cercetătorii au descoperit 697 de variaţii genetice sau diferenţe în secvenţele genetice, dintre care 293 au fost nou descoperite.
Studiul a legat 308 gene specifice de un risc mai mare de depresie, conform rezultatelor publicate marţi în revista Cell.
Genele asociate au fost legate de neuroni, un tip de celule ale creierului, găsite în zone precum amigdala şi hipocampul.
„Depresia este o tulburare foarte răspândită şi avem încă multe de învăţat despre fundamentele sale biologice”, a declarat într-un comunicat Cathryn Lewis, profesor de epidemiologie genetică şi statistică la Colegiul King, unul dintre conducătorii studiului.
„Aceste constatări arată că depresia este puternic poligenică şi deschid căi în aval pentru a transpune aceste constatări într-o îngrijire mai bună pentru persoanele cu depresie”, a adăugat ea.
Autorii studiului spun că unul din patru participanţi provenea dintr-un mediu non-european, reprezentând o cohortă diversă.
Deşi genetica este un factor în depresie, aceasta poate depinde în mare măsură şi de factorii sociali şi psihologici.
Factorii de risc pentru depresie includ, de asemenea, evenimente traumatice sau stresante, un istoric al altor tulburări de sănătate mintală şi abuzul de substanţe, potrivit centrului medical Mayo Clinic din Statele Unite.
„În cele din urmă, aceste descoperiri demonstrează în mod clar că depresia este o familie extrem de complexă de afecţiuni – nu o singură boală – care poate fi cauzată de multe procese diferite care merg prost în momente diferite pe parcursul vieţii”, a indicat dr. Jacob Crouse, cercetător principal la Centrul Brain and Mind al Universităţii din Sydney (Australia), care nu a fost implicat în studiu.
O mai bună înţelegere a depresiei
Mulţi cercetători şi clinicieni sunt încântaţi de perspectiva utilizării în clinică a „scorurilor de risc poligenic”, care sunt o agregare a riscului genetic molecular al unui individ pentru o anumită afecţiune (sau set de afecţiuni).
Acest tip de instrument de predicţie, în contextul clinicilor de sănătate mintală pentru tineri, de exemplu, ar putea ajuta în cazul în care o persoană „este pe cale să se îndrepte spre un tip grav de afecţiune mintală”, spun autorii.
„Cineva poate avea un risc genetic foarte ridicat pentru o tulburare depresivă, dar să nu o dezvolte din motive complexe care pot fi imposibil de cunoscut la nivel individual”, a adăugat dr. Crouse.
Totuşi, ar putea fi potenţial dăunător pentru clinicieni să informeze această persoană cu privire la riscul său genetic „deci există compromisuri care trebuie să fie cântărite cu atenţie”, a precizat medicul, subliniind că „riscul genetic nu este determinist”.
Aproximativ 7% dintre europeni suferă de depresie cronică, potrivit datelor din 2019, femeile fiind mai afectate decât bărbaţii.
Tratamentele pentru depresie pot include terapie sau medicamente pentru depresia moderată sau severă.
„În timp ce depresia este o problemă majoră de sănătate în creştere, ne lipsesc cunoştinţele necesare pentru a o trata şi a o preveni mai bine”, a declarat la rândul său dr. Brittany Mitchell, de la Institutul Berghofer de Cercetare Medicală din Queensland (QIMR), într-un articol, care a prezentat rezultatele studiului
„Studiile mai mari şi mai incluzive ca acesta ne vor ajuta să dezvoltăm tratamente şi intervenţii mai bune, îmbunătăţind în cele din urmă vieţile şi reducând impactul global al afecţiunii”, a adăugat dr. Mitchell, care face parte din echipa care analizează datele.
„Acesta va consolida, de asemenea, dovezile că afecţiunile de sănătate mintală au o bază biologică la fel ca alte afecţiuni precum bolile de inimă”, a mai precizat cercetătorul.
