De ce devenim mai pozitivi când creştem? De ce sunt adolescenţii atât de sensibili la factorii sociali negativi?Acestea sunt câteva întrebări lansate în ”Emotion Sensitivity Across the Lifespan: Mapping Clinical Risk Periods to Sensitivity to Facial Emotion Intensity”, o nouă lucrare publicată în ”Journal of Experimental Psychology”.
Lucrarea prezintă descoperiri dintr-un studiu inovator ce examinează cum oamenii de toate vârstele detectează schimbări subtile în răspunsurile sociale. Dr. Kerry J. Ressler, dr. Brent P. Forester, dr. Ipsit Vahia, Germine şi dr. de la McLean Hospital se numără printre autorii lucrării.
Pentru studiu, cercetătorii au creat un test digital al sensibilităţii emoţionale ce a fost completat de aproape 10.000 de persoane cu vârste cuprinse între 10 şi 85 de ani. Testul le-a permis cercetătorilor să măsoare cât de capabilă a fost fiecare persoană să detecteze diferenţe subtile în răspunsuri faciale la frică, furie şi fericire.
De asemenea, testul a identificat cum oamenii din diferite grupuri de vârstă au prezentat schimbări în sensibilitatea la acele emoţii faciale.
Lauren A. Rutter, autorul principal al studiului şi cercetător la Laboratory for Brain and Cognitive Health Technology la McLean Hospital a explicat că participanţii au fost testaţi folosind o platformă online. Acestora li s-au arătat imagini de feţe, în pereche şi au fost întrebaţi ”care faţă exprimă mai multă furie?”, ”care este mai fericită?” sau ”care prezintă mai multă frică?”.
Rutter a constatat că platofrma a ajutat cercetătorii să ajungă la un set de modele mai mare şi mai divers decât în studiile anterioare. De asemenea a spus că noua metodă de testare a ajutat la îmbunătăţirea preciziei rezultatelor pentru decodificarea răspunsurilor faciale.
La rândul său dr. Laura Germine, autorul senior al studiului a explicat că metoda nouă de testare şi dimensiunea crescută a mostrelor a ajutat cercetătorii să obţină o mai bună înţelegere a diferenţelor în procesarea emoţiilor.
”Din studii şi dovezi anecdotice, ştim că experienţele unui adolescent de zi cu zi sunt diferite de cele ale unei persoane de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, dar am vrut să înţelegem cum aceste experienţe ar putea fi legate de diferenţele în înţelegerea de bază a emoţiilor”, a precizat Germine, citată de sciencedialy.com.
În studiul lor, cercetătorii au căutat de asemenea să afle modul în care sensibilitatea emoţională se dezvoltă în timpul adolescenţei.
Aşa au descoperit că sensibilitatea la răspunsurile de furie s-a îmbunătăţit dramatic în timpul adolescenţei timpurii sau în mijlocul ei. Aceasta este vârsta exactă când persoanele tinere sunt cel mai vulnerabile formelor de ameninţare socială, cum ar fi tachinarea. Dezvoltarea normală a sensibilităţii la furie poate contribui la câteva din schimbările care apar în această fază de dezvoltare consideră autorii cercetării.
În celălalt grup de vârstă, studiul a arătat că sensibilitatea la răspunsurile faciale la frică şi furie scade odată ce oamenii înaintează în vârstă, dar abilitatea de a detecta fericire rămâne aceeaşi, chiar dacă testul a fost proiectat să fie senzitiv la diferenţele sensibilităţii la fericire odată cu vârsta, în baza unor principii psihometrice şi teoriei de detectare a semnalelor.
”Este bine stabilit că există un declin legat de vârstă în abilitatea de a decodifica răspunsurile la emoţii, în general, dar aici am văzut foarte puţin declin în abilitatea de a detecta diferenţe la fericire. Ce este remarcabil este că vedem declinuri în multe abilităţi perceptuale vizuale în timp ce îmbătrânim, dar nu am am văzut aceste declinuri şi în percepţia fericirii. Aceste descoperiri se potrivesc bine cu altă cercetare ce arată că adulţii mai în vârstă tind să aibă mai multe emoţii pozitive şi perspective pozitive", a spus Germine.
Acum, cercetătorii lucrează cu datele din acest studiu, efectuând noi lucrări ce examinează modul în care sensibilitatea emoţională este legată de diferenţe în aspectele sănătăţii mintale, cum ar fi anxietatea. De asemenea, echipa observă cum sensibilitatea la furie şi fericire ar putea fi legată de dezvoltarea unei sănătăţi mintale mai scăzute după traumă.
