Cancerul ovarian este cel mai mortal cancer ginecologic. Pacientele cu cancer ovarian metastatic au o şansă de supravieţuire de 30 % timp de cinci ani de la diagnosticare. Acum, cercetătorii de la Institutul american Wistar au descoperit o nouă combinaţie de tratament pentru cancerul ovarian metastatic. Laboratorul a demonstrat că o combinaţie de beta glucan şi interferon gamma duce la regresia cancerului.
În testele de laborator, o nouă abordare de tratament a micşorat tumorile şi a îmbunătăţit ratele de supravieţuire în cancerul ovarian metastatic, făcând în acelaşi timp tumorile mai receptive la tratamentul de chimioterapie.
Rezultatele acestei cercetări fost publicate joi, în The Journal of Experimental Medicine-JEM.
„Este prima dată când am reuşit să vizăm indirect celulele cancerului ovarian din lichidul peritoneal prin inducerea unei reacţii imune, în modele preclinice”, a declarat într-un comunicat dr. Nan Zhang, profesor asistent în cadrul Programului de Oncogeneză Moleculară şi Celulară al Centrului de Cancer Ellen şi Ronald Caplan.
„Aşteptăm cu nerăbdare să ducem această cercetare mai departe - în special descoperirile privind rolul IL27 - astfel încât să putem continua să identificăm alte strategii pentru a îmbunătăţi această nouă abordare anti-cancer ovarian.”
Pericolul metastazelor (atunci când cancerul se răspândeşte în tot corpul) este crescut în cazul cancerului ovarian din două motive principale:
- Cancerul ovarian este în mod natural rezistent la chimioterapie, astfel încât prezenţa sa oriunde este dificil de combătut.
- Cancerul ovarian tinde să metastazeze prin lichidul peritoneal în cavitatea peritoneală, care este spaţiul mai mare din organism care găzduieşte stomacul şi intestinele. Cancerul în cavitatea peritoneală este deosebit de periculos deoarece zona este în mod natural imunosupresivă şi limitează răspunsul organismului la orice tumoră.
Pentru a combate provocarea reprezentată de cancerul ovarian, echipa a apelat la o posibilă soluţie identificată în urmă cu aproape un secol. La sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900, chirurgul newyorkez William B. Coley a obţinut o rată de vindecare mai mare de 10% pentru unele tipuri de cancer prin injectarea pacienţilor cu agenţi patogeni morţi. Ulterior, oamenii de ştiinţă au considerat că acest efect anticancer a fost rezultatul activării de către sistemul imunitar a celulelor mieloide, care sunt celulele abundente din cavitatea peritoneală şi care, atunci când sunt activate, pot declanşa un răspuns de ucidere a cancerului.
Pornind de la acest concept, echipa Wistar a conceput o abordare care activează în mod specific celulele mieloide din cavitatea peritoneală printr-o combinaţie de tratament cu β-glucan, un activator al celulelor mieloide derivat din patogeni, şi interferon-gamma (IFNγ). Rapoartele preliminare sugerează că abordarea poate funcţiona pentru a inversa imunosupresia în jurul tumorilor.
Descoperirile lor au confirmat că această combinaţie de terapie a funcţionat atunci când a fost testată pe modele preclinice de laborator. După tratarea modelelor de cancer ovarian metastatic atât cu β-glucan, cât şi cu IFNγ, încărcătura tumorală totală a scăzut substanţial în raport cu modelele de control. Această inversare a bolii a fost consecventă chiar şi în tulpinile de cancer ovarian rezistente la chimioterapie, pe care echipa le-a modelat.
„Lucrarea noastră a deschis calea către o posibilă nouă metodă de tratare a unui cancer deosebit de agresiv”, a declarat la fândul său Brennah Murphy, primul autor al lucrării.
„Cancerul ovarian este renumit pentru rezistenţa la tratament, dar noi am demonstrat - la nivel preclinic - că acest tratament depăşeşte această rezistenţă”, a mai precizat cercetătorul.
