Cercetările de până acum privind diferenţele dintre creierul masculin şi cel feminin au fost ample, dar nu şi concludente. Un nou studiu identifică acum unele variaţii notabile între creierele bărbaţilor şi femeilor, precum şi variaţii separate în funcţie de genul unei persoane.
Cromozomii X şi Y determină sexul unei persoane. Majoritatea femeilor au 46 de cromozomi XX, iar majoritatea bărbaţilor 46 XY.
În contrast, genul este asociat cu comportamentul, stilul de viaţă şi experienţele acumulate. În termeni sociologici, genul unei persoane cuprinde caracteristici şi comportamente culturale.
Acum, o echipă de cercetători din Statele Unite şi Singapore a analizat activitatea cerebrală prin scanări RMN la 4 757 de copii în vârstă de 9 sau 10 ani: 2 442 de bărbaţi repartizaţi la naştere (AMAB) şi 2 315 de femei repartizate la naştere (AFAB), care au luat parte la studiul ABCD (Dezvoltarea cognitivă a creierului adolescentului/Adolescent Brain Cognitive Development).
Datele au fost apoi comparate cu răspunsurile date de copii cu privire la sentimentele lor despre genul cu care se identifică şi cu răspunsurile date de părinţi cu privire la comportamentul copilului, inclusiv semnele de disforie de gen - faptul de a nu se simţi aliniat cu sexul atribuit la naştere.
Disforia de gen reprezintă disconfortul creat de identificarea unei persoane cu un gen diferit de cel atribuit la naştere. Aceste persoane se numesc transgender. Identitatea de gen este un atribut uman fundamental şi este determinată de factori biologici(hormonali, neuroanatomici), de mediu şi culturali.
„Aici, folosim termenul 'sex' pentru a indica caracteristici ale anatomiei fizice, fiziologiei, geneticii şi/sau hormonilor unui individ la naştere şi folosim termenul 'gen' pentru a indica caracteristici ale atitudinii, sentimentelor şi comportamentelor unui individ", scrie echipa condusă de neurologul Elvisha Dhamala de la Institutul pentru cercetări medicale Feinstein din New York.
„Sexul nu este binar. Cu toate acestea, în eşantionul ABCD analizat în studiu toţi participanţii şi-au raportat sexul fie ca femeie sau bărbat”.
Cu ajutorul algoritmilor de învăţare automată, cercetătorii au identificat diferenţe semnificative în conectivitatea creierului în funcţie de sex, precum şi diferenţe mai subtile în conectivitatea creierului legate de gen.
A existat o distincţie între variaţiile bazate pe sex şi cele bazate pe gen.
Potrivit autorilor, constatările nu înseamnă că creierele masculine şi feminine sunt conectate diferit de la naştere, ci indică faptul că o anumită activitate cerebrală în scanările evaluate, legate de mişcare, vedere şi emoţii, este un bun predictor al faptului că un creier este masculin sau feminin.
În timp ce predictorii pentru gen sunt mai puţin fiabili şi mai puţin definiţi, aceştia sunt corelaţi cu cei legaţi de sexul unui individ, dar sunt, de asemenea, diferiţi de predictorii bazaţi pe sex şi sunt mai răspândiţi în creier.
„Sexul şi genul au fost în mod tradiţional confundate în cercetare, când ar fi trebuit să fie studiate separat", spune Dhamala.
Distincţia rezultă din modul în care biologia uman[, inclusiv genele şi hormonii, precum şi mediul, inclusiv experienţele sociale ale unui individ, influenţează creierul. Deoarece creierul nostru este extrem de modelabil, experienţele individuale interne şi modul în care ceilalţi ne tratează ne pot influenţa sexul, susţin autorii.
Autorii indică câteva implicaţii majore. De exemplu, unele afecţiuni precum ADHD (tulburarea de deficit de atenţie/hiperactivitate) şi Parkinson sunt diagnosticate mai des la persoanele AMAB - bărbaţi repartizaţi la naştere, în timp ce anxietatea şi Alzheimer sunt mai probabil diagnosticate la persoanele AFAB - femei repartizate la naştere.
Genul ar putea influenţa această prejudecată, la fel ca şi sexul, şi în moduri mai profunde decât s-ar putea presupune, scriu aceştia.
„Femeile, persoanele AFAB şi minorităţile de sex/gen au fost excluse istoric din cercetarea biomedicală. În consecinţă, acest grup de persoane este mai probabil să fie subdiagnosticat sau diagnosticat greşit pentru tulburări cerebrale comune", scriu cercetătorii.
„Colectiv, aceste rezultate sugerează că atât sexul, cât şi genul sunt asociate cu conectivitatea funcţională individuală, iar aceste asociaţii pot sta la baza diferenţelor de sex şi gen care există în bolile legate de creier”.
Autorii studiului recunosc o limitare cheie a cercetării lor: cei implicaţi în cercetare nu au ajuns încă la pubertate, un moment crucial pentru identitatea de gen şi sentimentele legate de aceasta. Rezultatele ar putea fi diferite în cazul grupurilor mai în vârstă.
Având în vedere cât de puternic influenţează cultura genul, sunt necesare cercetări suplimentare pe o gamă mai largă de persoane din diferite ţări şi grupuri etnice. Între timp, poate că studiile asupra creierului ar trebui revizuite, sugerează autorii.
„Această cercetare face lumină asupra modurilor complexe şi nuanţate în care factorii biologici şi de mediu influenţează organizarea creierului", explică Dhamala, «şi arată necesitatea de a lua în considerare sexul şi genul unei persoane pentru a înţelege pe deplin sănătatea şi boala de-a lungul întregii vieţi umane».
Cercetarea a fost publicată luna aceasta în revista Science Advances.
