Domeniul cercetării îmbătrânirii este în plină expansiune, cercetătorii încercând să descopere şi să manipuleze procesele moleculare ale îmbătrânirii. Acum, un medicament testat de cercetători a crescut durata de viaţă a animalelor de laborator cu aproape 25%, descoperire care, speră oamenii de ştiinţă, ar putea încetini şi îmbătrânirea oamenilor.
Cercetătorii au tratat şoareci în laborator pe care i-au botezat „bunicuţe supermodel” datorită aspectului lor tineresc. Animalele au fost mai sănătoase, mai puternice şi au dezvoltat mai puţine tipuri de cancer decât şoarecii nemedicamentaţi.
Medicamentul este deja testat pe oameni, pentru a vedea dacă ar avea acelaşi efect anti-îmbătrânire.
Creşterea speranţei pentru o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă i-a preocupat demult pe oamenii de ştiinţă, în istoria omenirii. Aceştia ştiu de ceva vreme că procesul de îmbătrânire poate fi încetinit. De exemplu, animalele de laborator trăiesc mai mult dacă li se reduce semnificativ cantitatea de alimente pe care o consumă.
O echipă internaţională de la laboratorul de ştiinţe medicale MRC, Imperial College din Londra şi facultatea de medicină Duke-NUS din Singapore au investigat o proteină numită interleukină-11.
Nivelurile acesteia cresc în corpul uman pe măsură ce îmbătrânim, şi contribuie la niveluri mai ridicate de inflamaţie, iar cercetătorii spun că activează mai multe întrerupătoare biologice care controlează ritmul îmbătrânirii.
O viaţă mai lungă şi mai sănătoasă
Cercetătorii au efectuat două experimente.
Primul experiment a modificat genetic şoarecii astfel încât aceştia să fie incapabili să producă interleukină-11
În cel de-al doilea experiment, efectuat după ce şoarecii au împlinit vârsta de 75 de săptămâni (aproximativ echivalentul unei persoane de 55 de ani), cercetătorii le-au administrat animalelor în mod regulat un medicament pentru a elimina interleukina-11 din corpul lor
Rezultatele recentului studiu, publicate pe 17 iulie, în revista Nature, au arătat că durata de viaţă a şoarecilor a crescut cu 20-25%, în funcţie de experiment şi de sexul şoarecilor.
Şoarecii de laborator bătrâni mor adesea din cauza cancerului, totuşi, şoarecii cărora le lipsea interleukina-11 au prezentat niveluri mult mai scăzute ale bolii.
Tratamentul a redus în mare măsură decesele cauzate de cancer la animale, precum şi numeroasele boli cauzate de fibroză, inflamaţie cronică şi metabolism deficitar, care sunt caracteristici ale îmbătrânirii. De asemenea, au fost observate foarte puţine efecte secundare.
„Aceste rezultate sunt foarte interesante", a declarat prof. Stuart Cook, autor corespondent al studiului. Şoarecii trataţi aveau mai puţine cancere şi nu prezentau semnele obişnuite de îmbătrânire şi fragilitate, dar am observat, de asemenea, o reducere a epuizării musculare şi o îmbunătăţire a forţei musculare. Cu alte cuvinte, şoarecii bătrâni care primeau anti-IL11 erau mai sănătoşi, a precizat cercetătorul.
Medicamentele şi tratamentele propuse anterior pentru prelungirea vieţii au avut fie profiluri de efecte secundare slabe, sau nu au funcţionat la ambele sexe, fie ar putea prelungi viaţa, dar nu viaţa sănătoasă, însă acesta nu pare să se întâmple în cazul IL-11.
În timp ce aceste constatări au fost observate momenta doar la şoareci, ele ridică posibilitatea tentantă că medicamentele ar putea avea un efect similar la oamenii în vârstă, spun cercetătorii.
Tratamentele anti-IL-11 se află în prezent în studii clinice la om pentru alte afecţiuni, oferind potenţial oportunităţi interesante de a studia efectele sale la oamenii îmbătrâniţi în viitor, a precizat prof. Cook.
Cercetătorii au investigat IL-11 timp de mulţi ani, iar în 2018 au fost primii care au arătat că IL-11 este o proteină pro-fibrotică şi pro-inflamatorie, răsturnând ani de caracterizare incorectă a acestei proteine ca fiind anti-fibrotică şi antiinflamatoare.
Nivelurile de IL-11 cresc odată cu vârsta
„Acest proiect a început în 2017, când un colaborator de-al nostru ne-a trimis câteva mostre de ţesut pentru un alt proiect. Din curiozitate, am efectuat câteva experimente pentru a verifica nivelurile de IL-11. Din lecturi, am putut vedea clar că nivelurile de IL-11 cresc odată cu vârsta ceea ce ne-a entuziasmat foarte tare!", a declarat prof. asistent Anissa Widjaja, autor corespondent, de la facultatea de medicină Duke-NUS.
Echipa a constatat că aceste niveluri crescute contribuie la efecte negative în organism, cum ar fi inflamaţia şi împiedicarea vindecării şi regenerării organelor după leziuni.
Deşi cercetarea a fost realizată pe şoareci, laboratorul speră că aceste constatări vor fi extrem de relevante pentru sănătatea umană, având în vedere că au fost observat efecte similare în studiile asupra celulelor şi ţesuturilor umane.
„Cercetarea este un pas important către o mai bună înţelegere a îmbătrânirii şi am demonstrat, la şoareci, o terapie care ar putea prelungi îmbătrânirea sănătoasă, prin reducerea fragilităţii şi a manifestărilor fiziologice ale îmbătrânirii", au mai precizat cercetătorii în concluziile studiului.
Anterior, oamenii de ştiinţă au sugerat că IL-11 este o „rămăşiţă evolutivă” la om, deoarece, deşi este vitală pentru regenerarea membrelor la unele specii de animale, se crede că este în mare măsură redundantă la om.
Inflamaţia cronică şi fragilitatea
La om, după vârsta de 55 de ani, se produce mai multă IL-11, iar cercetările anterioare au legat acest lucru de inflamaţia cronică, fibroza organelor, tulburările metabolismului, epuizarea musculară (sarcopaenia), fragilitatea şi fibroza cardiacă. Aceste afecţiuni sunt multe dintre semnele asociate cu îmbătrânirea.
În cazul în care două sau mai multe astfel de afecţiuni apar la o persoană, aceasta este cunoscută sub numele de multimorbiditate, care cuprinde o serie de afecţiuni, inclusiv boli pulmonare, boli cardiovasculare, diabet, scăderea vederii şi a auzului şi o serie de alte afecţiuni.
„Activitatea genei IL-11 creşte în toate ţesuturile şoarecelui odată cu vârsta. Când este activată, provoacă multimorbiditate, adică boli legate de îmbătrânire şi pierderea funcţiilor în întregul organism, de la vedere la auz, de la muşchi la păr şi de la funcţia de pompare a inimii la rinichi”, a explicat professor Cook.
Combaterea multimorbidităţii
Multimorbiditatea şi fragilitatea sunt recunoscute ca fiind printre cele mai mari provocări globale în materie de asistenţă medicală ale secolului XXI, conform multor organisme de sănătate de vârf, inclusiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
Din păcate, nu există niciun tratament disponibil pentru multimorbiditate, şi specialiştii încearcă să trateze individual cauzele de bază multiple separate.
Oamenii de ştiinţă avertizează că rezultatele acestui studiu au fost obţinute la şoareci, iar siguranţa şi eficacitatea acestor tratamente trebuie stabilite în continuare la om, în cadrul studiilor clinice, înainte de utilizarea medicamentelor anti-IL-11 în acest scop.
