Boala Alzheimer afectează mult mai multe femei decât bărbaţi, iar oamenii de ştiinţă s-ar putea să fi rezolvat în sfârşit acest mister medical. Un studiu avansează un posibil test de sânge pentru maladia Alzheimer în stadiu incipient. Recentele descoperiri ar putea explica de ce femeile sunt expuse unui risc mai mare.
Atunci când Dr. Alois Alzheimer a identificat pentru prima dată, în 1906, boala care îi va purta numele, el nu a putut confirma diagnosticul decât prin examinarea ţesutului cerebral după moartea unui pacient.
Mai mult de un secol mai târziu, încă nu avem metode simple şi fiabile de a detecta această afecţiune devastatoare în stadiile sale incipiente. Însă un nou studiu sugerează că două molecule prezente în mod natural în sângele uman ar putea schimba acest lucru şi ar putea ajuta la explicarea unuia dintre cele mai enigmatice aspecte ale bolii: de ce afectează femeile mult mai frecvent decât bărbaţii.
Cercetătorii spun acum că un test de sânge pentru doi biomarkeri ar putea ajuta la diagnosticarea bolii Alzheimer cu mulţi ani înainte, în special la femei.
Scăderea nivelului în sânge a două molecule care apar în mod natural în organism este în strânsă legătură cu agravarea bolii Alzheimer, în special la femei. S-a constatat că nivelurile scad treptat, de la femeile fără semne de memorie, dezorientare şi gândire încetinită până la cele cu semne timpurii de afectare cognitivă uşoară.
Recentul studiu, publicat pe 7 ianuarie în revista Molecular Psychiatry, arată că scăderea nivelului a două molecule - acetil-L-carnitina (LAC) şi derivatul său carnitina liberă - este strâns legată de înrăutăţirea simptomelor cognitive.
Scăderile au fost mai evidente la femeile cu stadii moderate sau severe ale bolii. Scăderile la bărbaţi au fost evidente doar într-o singură moleculă, dezvăluind o diferenţă specifică bolii între sexe.
„Descoperirile noastre oferă cele mai puternice dovezi până în prezent că scăderea nivelului sanguin de acetil-L-carnitină şi carnitină liberă ar putea acţiona ca biomarkeri sanguini pentru identificarea celor care suferă de boala Alzheimer şi, eventual, a celor care prezintă un risc mai mare de a dezvolta demenţă timpurie”, explică cercetătorul principal al studiului, Betty Bigio, profesor asistent de cercetare la Departamentul de Psihiatrie de la facultatea de medicină NYU Grossman, într-un comunicat publicat miercuri.
Aceste molecule sunt mai mult decât simpli markeri: ele joacă roluri cheie în funcţionarea celulelor creierului. Gândiţi-vă la ele ca la nişte indicatori de combustibil celular, care monitorizează şi menţin centralele electrice (mitocondrii) din interiorul neuronilor. Când aceste niveluri scad, acest lucru poate semnala probleme viitoare, în special pentru femei.
În analiza lor cuprinzătoare a 125 de participanţi din două grupuri de studiu independente, cercetătorii au constatat că femeile cu tulburări cognitive au prezentat niveluri semnificativ mai scăzute de carnitină liberă în comparaţie cu femeile sănătoase din punct de vedere cognitiv. Aceste niveluri au scăzut progresiv pe măsură ce starea lor se înrăutăţea. În mod surprinzător, acest model a fost în mare parte absent la bărbaţi, care au prezentat scăderi doar în nivelurile de LAC, dar nu şi în carnitina liberă.
„Întrucât declinul acetil-L-carnitinei şi al carnitinei libere a fost în strânsă legătură cu severitatea bolii Alzheimer, căile moleculare implicate în producerea acestora oferă alte ţinte terapeutice posibile pentru a ajunge la cauza principală a bolii şi, eventual, pentru a interveni înainte ca leziunile permanente ale creierului să apară”, notează cercetătorul principal al studiului, Carla Nasca, profesor asistent la departamentele de psihiatrie şi neuroştiinţă de la NYU Grossman.
Potenţialul unui test de diagnostic bazat pe analize de sânge reprezintă un progres semnificativ faţă de metodele actuale care se bazează pe proceduri mai invazive, cum ar fi puncţia lombară, care prezintă riscuri de durere şi infecţie. Atunci când cercetătorii au combinat aceşti markeri sanguini cu măsurătorile tradiţionale ale lichidului cefalorahidian, acurateţea diagnosticării bolii Alzheimer a crescut la un impresionant 93%.
Cercetările anterioare au arătat că LAC serveşte ca un transportor molecular pentru molecule esenţiale din mitocondrii în nucleul celulei, permiţând activarea genelor. Acest proces este deosebit de important pentru reglarea genelor care produc glutamat, un neurotransmiţător implicat în majoritatea activităţilor cerebrale, inclusiv repararea celulelor nervoase. Înţelegerea acestor mecanisme ar putea conduce la noi abordări terapeutice.
Aceste descoperiri ar putea fi utile şi pentru alte afecţiuni nu doar pentru boala Alzheimer.
Echipa de cercetare a asociat anterior deficienţele de acetil-L-carnitină cu depresia şi trauma din copilărie. Cercetările viitoare vor explora modul de prevenire a evoluţiei de la depresie la boala Alzheimer.
Aceste descoperiri deschid noi posibilităţi de intervenţie timpurie şi abordări personalizate ale tratamentului.
Un test de sânge ar putea ajuta la estimarea eficacităţii noilor tratamente medicamentoase potenţiale menite să întârzie sau să prevină apariţia bolii Alzheimer. De asemenea, ar putea oferi o măsură cantitativă mai obiectivă a severităţii bolii decât chestionarele existente care testează memoria sau abilităţile de gândire.
Demenţa este rezultatul unei varietăţi de boli şi leziuni care afectează creierul. În fiecare an, există aproape 10 milioane de cazuri noi.
În prezent, cu peste 55 de milioane de persoane suferă de demenţă la nivel mondial, majoritatea peste 65 de ani şi predominant femei, această descoperire ar putea transforma modul în care este diagnosticată şi monitorizată această afecţiune.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demenţă şi poate contribui la 60-70% din cazuri.
Rezumatul studiului
Cercetătorii au examinat 125 de participanţi din două cohorte folosind probe de plasmă sanguină pentru a măsura nivelurile de LAC şi carnitină liberă. Cercetătorii au utilizat spectrometria de masă cu cromatografie lichidă ultraperformantă pentru măsurarea precisă a acestor compuşi. Participanţii au fost supuşi unor teste cognitive complete utilizând instrumente standardizate precum MMSE, WMS-IV şi scala de evaluare a demenţei clinice. Studiul a inclus controale sănătoase din punct de vedere cognitiv, persoane cu aMCI şi persoane diagnosticate cu Alzheimer sau demenţă cu corpi Lewy.
Rezultate
Femeile cu tulburări cognitive au prezentat niveluri semnificativ mai scăzute de carnitină liberă comparativ cu controalele sănătoase, în timp ce bărbaţii nu au prezentat o astfel de diferenţă. Relaţia dintre nivelurile de carnitină liberă şi performanţa cognitivă a fost puternică la femei (coeficient de corelaţie de 0,60-0,67), dar inexistentă la bărbaţi. Aceste constatări au fost replicate într-o a doua cohortă independentă, consolidând validitatea lor.
Limitările studiului
Dimensiunea eşantionului, deşi suficientă pentru stabilirea constatărilor iniţiale, a fost relativ modestă la 125 de participanţi. Studiul a fost transversal, ceea ce înseamnă că a observat diferenţele la un singur moment în timp, şi nu a urmărit schimbările de-a lungul anilor. În plus, toate femeile participante au fost post-menopauză, limitând perspectivele asupra modului în care schimbările hormonale ar putea influenţa aceste relaţii.
Concluzii
Această cercetare sugerează că disfuncţia mitocondrială, care implică în special metabolismul carnitinei, ar putea fi un factor cheie în creşterea riscului de Alzheimer la femei. Cercetătorii sugerează că aceste constatări ar putea duce la dezvoltarea unui test de sânge pentru demenţă, care ar fi mai puţin invaziv decât metodele actuale care implică puncţii lombare. Un astfel de test ar putea ajuta, de asemenea, la estimarea eficacităţii unor potenţiale tratamente medicamentoase noi, menite să întârzie sau să prevină apariţia bolii Alzheimer. În plus, echipa de cercetare intenţionează să investigheze modul de prevenire a evoluţiei de la depresie la boala Alzheimer, dată fiind legătura dintre deficienţele de acetil-L-carnitină şi ambele afecţiuni.
Finanţare
Cercetarea a fost susţinută de mai multe instituţii, inclusiv Institutul Naţional pentru Îmbătrânire, Fundaţia de Dezvoltare Terapeutică Robertson şi diverse institute de cercetare din Statele Unite.
