Oamenii de ştiinţă au descoperit că sănătatea copiilor obezi diagnosticaţi cu cancer este mai precară. În două afecţiuni oncologice, obezitatea a fost strâns legată de rezultate mai slabe, cum ar fi recidiva sau decesul.
Copiii cu obezitate care sunt diagnosticaţi cu cancer pot avea rezultate mai slabe pentru sănătate, inclusiv un risc mai mare de deces, potrivit unui nou studiu.
Cercetătorii din Canada au analizat datele a peste 11.000 de pacienţi cu cancer cu vârste cuprinse între 2 şi 19 ani, dintre care 10,5% erau obezi la momentul diagnosticului.
Afecţiunile variau de la leucemie, un cancer al măduvei osoase, şi limfom, un grup de cancere ale sângelui, la alte tumori.
Obezitatea a fost legată de rezultate mai proaste „în întreaga cohortă”, au spus cercetătorii în concluziile publicate pe 13 ianuarie în revista Cancer.
Copiii cu obezitate au avut un risc crescut de recidivă de 16% şi un risc crescut de deces de 29%, după ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul sau etnia.
Recidiva şi supravieţuirea au fost calculate în termen de cinci ani de la diagnosticare.
„Studiul nostru evidenţiază impactul negativ al obezităţii în rândul tuturor tipurilor de cancere la copii şi oferă motive pentru evaluarea diferitelor strategii de atenuare a riscului negativ al obezităţii asupra rezultatelor cancerului în studiile viitoare”, a declarat dr. Thai Hoa Tran, hematolog pediatru şi oncolog la Spitalul Universitar Centre Sainte-Justine din Montreal, Canada şi unul dintre autorii studiului, într-un comunicat.
Specialiştii au adăugat că rezultatele întăresc nevoia urgentă de a reduce epidemia de obezitate infantilă, deoarece aceasta poate duce la consecinţe semnificative asupra sănătăţii.
Impactul obezităţii asupra rezultatelor de sănătate a fost deosebit de puternic pentru pacienţii cu leucemie acută limfoblastică, un tip de cancer al sângelui şi măduvei osoase, şi pentru cei cu tumori cerebrale.
Studiile anterioare au arătat „că celulele ţesutului adipos [gras] joacă un rol activ în promovarea dezvoltării tumorilor, a metastazelor sau a rezistenţei la tratament”, au scris cercetătorii.
Ei au adăugat că „subtratamentul potenţial şi dozarea inadecvată a agenţilor chimioterapeutici rămân preocupări importante pentru pacienţii cu obezitate”.
Studiul are unele limitări, inclusiv utilizarea indicelui de masă corporală (IMC) pentru a determina excesul de greutate şi obezitatea.
„IMC rămâne o măsură brută şi imperfectă care nu reprezintă cu exactitate compoziţia corporală, starea nutriţională sau aportul nutriţional”, au scris autorii.
Săptămâna aceasta, miercuri, un grup internaţional de cercetători a solicitat o nouă abordare a diagnosticării obezităţii, afirmând că utilizarea doar a IMC înseamnă că această afecţiune este probabil supradiagnosticată.
