Aproximativ 5-10% dintre persoanele infectate cu SARS-CoV-2 suferă de Covid de lungă durată, cu simptome care durează trei luni sau mai mult. Cercetătorii au propus mai multe mecanisme biologice pentru a explica Covid de lungă durată. Cu toate acestea, într-un articol de perspectivă publicat în cea mai recentă ediţie a Medical Journal of Australia, cercetătorii susţin că în mare parte, dacă nu chiar în toate cazurile, Covid prelungit pare să fie determinat de persistenţa virusului în organism.
Încă de la începutul pandemiei, a fost recunoscut faptul că, la unele persoane, SARS-CoV-2 - sau cel puţin rămăşiţele virusului - ar putea rămâne în diferite ţesuturi şi organe pentru perioade lungi de timp. Această teorie este cunoscută sub denumirea de „persistenţă virală”.
În timp ce prezenţa pe termen lung a fragmentelor virale reziduale în corpul unor persoane este acum bine stabilită, ceea ce rămâne mai puţin sigur este dacă virusul viu în sine, nu doar bucăţi vechi de virus, persistă - şi, dacă da, dacă aceasta este cauza Covid de lungă durată. Această distincţie este crucială, deoarece virusul viu poate fi vizat de abordări antivirale specifice în moduri în care fragmentele virale „moarte” nu pot fi vizate.
Persistenţa virală are două implicaţii semnificative, spun autorii unui aritcol publicat în The Conversation, de la Institutul Burnet pentru imunitate antivirală:
- atunci când apare la unele persoane puternic imunocompromise, se crede că este sursa unor variante noi şi cu aspect substanţial diferit, cum ar fi JN.1
- are potenţialul de a continua să provoace simptome la multe persoane din populaţia mai largă, cu mult timp după apariţia bolii acute. Cu alte cuvinte, Covid lung ar putea fi cauzat de o infecţie prelungită.
Ce spun cercetările?
Deşi nu există un singur studiu care să confirme că persistenţa virală este cauza Covid de lungă durată, mai multe lucrări-cheie recente prezintă un caz convingător.
În februarie, un studiu publicat în revista Nature a constatat că un număr mare de persoane cu simptome Covid uşoare au avut perioade prelungite de eliminare a materialului genetic al virusului, aşa-numitul ARN viral, din tractul lor respirator. Persoanele cu excreţie persistentă a acestui ARN viral - care reprezintă aproape sigur prezenţa virusului viu - prezentau un risc mai mare de Covid prelungit.
Alte lucrări importante au detectat ARN şi proteine virale replicante în lichidul sanguin al pacienţilor la ani de zile după infecţia iniţială, semn că virusul se replică probabil pentru perioade lungi în unele rezervoare ascunse din organism, probabil inclusiv în celulele sanguine.
Virusul s-ar putea ascunde, provocând simptome de Covid de lungă durată
Un alt studiu a detectat ARN viral în zece locuri diferite de ţesut şi în probe de sânge la 1-4 luni după infecţia acută. Acest studiu a constatat că riscul de Covid prelungit (măsurat la patru luni după infecţie) a fost mai mare la cei cu ARN viral pozitiv persistent.
Acelaşi studiu a oferit, de asemenea, indicii cu privire la locul din organism în care se află virusul persistent. Tractul gastrointestinal este un loc de interes considerabil ca ascunzătoare virală pe termen lung.
La începutul acestei săptămâni, în cadrul iniţiativei RECOVER, un proiect de cercetare în colaborare care îşi propune să abordeze impactul Covid de lungă durată, au fost publicate dovezi suplimentare asupra faptului că persistenţa virală creşte probabilitatea de Covid de lungă durată.
Cu toate acestea, dovada oficială a faptului că virusul capabil de replicare poate dura ani de zile în organism rămâne evazivă. Acest lucru se datorează faptului că izolarea virusului viu din rezervoarele din organism în care virusul se „ascunde” este o provocare tehnică.
În absenţa acesteia, oamenii de ştiinţă susţine că dovezile cumulate sunt acum suficient de convingătoare pentru a stimula acţiunea.
Ce ar trebui să se întâmple în continuare?
Răspunsul evident la această situaţie, spun cei trei, este accelerarea testelor cu antivirale cunoscute pentru prevenirea şi vindecarea Covid de lungă durată.
Acest lucru ar trebui să includă terapii mai puţin obişnuite, cum ar fi metforminul, medicament pentru diabet. Acesta are potenţiale beneficii duble în cazul Covid de lungă durată:
- proprietăţile sale antivirale, care au demonstrat o eficacitate surprinzătoare împotriva Covid lung
- ca terapie potenţială în tratarea deficienţelor legate de oboseală.
Unele medicamente existente ar putea fi reorientate pentru a trata Covid de lungă durată. Cu toate acestea, un alt impuls major ar trebui să fie dezvoltarea de noi medicamente şi crearea de platforme de studii clinice pentru testarea rapidă.
Ştiinţa a descoperit opţiuni terapeutice interesante, însă transpunerea acestora în forme utilizabile în clinică este un obstacol important care necesită sprijin şi investiţii din partea guvernelor.
Prevenirea Covid de lungă durată
Noţiunea de „infecţie de lungă durată” ca factor care contribuie sau chiar conduce la Covid de lungă durată este un mesaj puternic şi ar putea contribui la demistificarea afecţiunii în ochii comunităţii mai largi şi la creşterea gradului de conştientizare în rândul publicului larg, precum şi al cadrelor medicale, spun autorii articolului.
Acesta ar trebui să contribuie la sensibilizarea comunităţii cu privire la importanţa reducerii ratelor de reinfectare. Nu este vorba doar de prima infecţie, ci fiecare infecţie ulterioară cu Covid prezintă un risc de Covid prelungit.
Covid de lungă durată este frecvent şi nu este limitatla persoanele cu risc ridicat de boală acută severă, ci afectează toate grupele de vârstă. Într-un studiu, cel mai mare impact a fost la persoanele cu vârste cuprinse între 30 şi 49 de ani.
„Covid nu s-a încheiat. Covid de lungă durată continuă să cauzeze handicap cronic (din cauza persistenţei virusului sau/şi a autoimunităţii?), iar persoanele nevaccinate prezintă un risc de două ori mai mare. Piesele puzzle-ului Covid de lungă durată se aşază la locul lor - imaginea este tulburătoare", scria pe platforma X, prof. Pete Doherty, imunolog, laureat al Premiului Nobel, în iulie 2024
Aşadar, pentru moment, trebuie să ne reducem cu toţii expunerea la virus cu ajutorul instrumentelor disponibile, recomandă cercetătorii, printr-o combinaţie de:
- abordări privind aerul curat din interior. În forma sa cea mai simplă, asta înseamnă să fim conştienţi de importanţa spaţiilor interioare bine ventilate, să deschidem ferestrele şi să îmbunătăţim fluxul de aer, deoarece SARS-CoV-2 se răspândeşte prin aer. Modalităţi mai sofisticate de asigurare a siguranţei aerului interior implică monitorizarea calităţii şi filtrarea aerului în spaţiile care nu pot fi ventilate natural cu uşurinţă;
- utilizarea măştilor de înaltă calitate (care se potrivesc bine şi nu lasă aerul să intre uşor, cum ar fi măştile de tip N95) în medii în care nu aveţi încredere în calitatea aerului din interior şi/sau care sunt aglomerate;
- testarea, astfel încât să ştim când suntem pozitivi, şi în caz de eligibilitate, urmarea unui tratament şi protejarea celor din jur prin purtarea măştii, sau rămânând acasă atunci când este posibil şi ventilând spaţiul interior;
- imunizarea cu dozele de rapel împotriva Covid. Vaccinurile reduc Covid de lungă durată şi alte complicaţii post-Covid.
Cercetătorii spun că, până va exista un tratament mai eficient care să vindece Covid de lungă durată, o mai mare conştientizare a bazei biomedicale a Covid prelungit ar trebui să determine medicii să ia pacienţii mai în serios în încercarea de a accesa tratamentele şi serviciile existente.
