O activitate inflamatorie crescută asociată cu o progresie mai rapidă a bolii dar şi cu simptomele bolii Parkinson a fost identificată la pacienţii cu demenţă frontotemporală, într-un studiu recent, realizat de ceretătorii de la Universitatea Finlandei de Est.
În plus, rezultatele au arătat că printre pacienţii cu demenţă frontoteporală cazurile de cancer sunt rare, în timp ce unele boli autoimune ar putea fi mai comune.
Descoperirile, publicate în ”Journal of Neurology”, idică un sistem imunitar supraactiv în cazul pacienţilor cu demenţă frontotemporală.
Demenţa frontoteporală este a doua cea mai comună cauză a demenţei cu debut timpuriu. În prezent, mecanismele precise ce cauzează boala sunt necunoscute şi nu există tratamente.
Studiile recente au indicat că inflamaţia şi autoimunitatea din sistemul nervos central şi în sistemul sanguin periferic ar putea fi legate de demenţa frontoteporală. În plus, cea mai comună cauză genetică a bolii, mutaţia de repetare şi expansiune C9orf72, a fost asociată cu reglarea sistemului imunitar.
Asocierea intre inflamaţia sistemică şi caracteristicile clinice ale demenţei frontoteporale a fost evaluată prin analizarea unor markeri inflamatorii, cum ar fi citocinele şi proteina C-reactivă (CRP) din mostrele sanguine ale pacienţilor cu această maladie.
Scopul a fost să se stabilească dacă potenţialele schimbări inflamatorii sistemice se asociează cu caracteristicile specifice sub spectrul eterogen de demenţă frontoteporală, inclusiv simptomele psihotice, parkinsonismul şi progresia bolii.
Inflamaţia crescută în sânge, ce a fost indicată prin niveluri ridicate de citocine ce promovează inflamaţia (MCP-1 şi RANTES) şi niveluri scăzute de citocine ce reduc inflamaţia (iL-10), a fost asociată cu simptomele de Parkinson şi un declin cognitiv şi funcţional mai rapid, se mai arată în concluziile cercetării.
De asemenea, activitatea sistemului imunitar în cazul pacienţilor cu demneţă frontoteporală a fost studiată prin evaluarea comorbidităţilor şi a fost observată o prevalenţă extrem de scăzută a cancerului printre pacienţii cu FTD. Acest lucru susţine o teorie recentă legată de o asociere inversă între bolile degenerative şi cancer.
Studiile anterioare genetice şi imunnologice au indicat că această asociere inversă ar putea fi explicată de activităţile genetice opuse ale cancerului şi degenerării şi în plus de căile imunologice opuse. În baza rezultatelor din prezent, prevalenţa scăzută a cancerului în cazul pacienţilor cu demenţă frontoteporală poate fi astfel asociată cu un sistem imunitar supraactiv.
În general, prevalenţa bolilor autoimune nu a fost semnificativ mai mare în cazul celor suferinzi de demenţă frontotemporală în comparaţie cu grupurile de control. Pe de altă parte, în special pacienţii cu demenţă frontoteporală cu mutaţia C9orf72 au avut asociere mai ridicată cu o boală de piele autoimună, epidermoliza buloasă, ce a fost indicată de niveluri ridicate de anticorpi la 12,5% din pacienţi.
Studiile anterioare au indicat că bolile autoimune sunt mai comune pentru pacienţii cu demenţă frontoteporală, în general, dar în baza acestor rezultate, asocierea diferă cel mai probabil între bolile autoimune şi genotipurile demenţei.
”Această cercetare furnizează noi perspective asupra contribuţiei potenţiale a alteraţiilor sistemului imunitar asupra patogenezei şi caracteristicilor clinice ale demenţei frontoteporale. Aceste noi informaţii pot fi utilizate în proiectarea studiilor ulterioare şi pentru identificarea unor noi biomarkeri de prognostic sau strategiilor terapeutice pentru boală”, a spus Kasper Katisko de la University of Eastern Finland, citat de sciencedaily.com.
