Cercetările unei echipe de la Universitatea Otago, din Noua Zeelandă, au condus la descoperiri care au potenţialul de a ghida dezvoltarea de noi opţiuni de tratament al cancerului şi de a îmbunătăţi diagnosticarea diferitelor tipuri de afecţiuni maligne.
Descoperirea realizată împreună cu cercetători din Australia şi Danemarca, se axează pe activitatea unei proteine, denumită p16, implicată în controlul ciclului celular, acţionând ca un factor supresor tumoral prin blocarea multiplicării necontrolate a celulelor.
Cercetarea, publicată în revista ştiinţifică britanică Nature Communications a arătat că p16 are capacitatea de a-şi modifica substanţial atât structura, cât şi funcţia.
„Această descoperire a fost o adevărată surpriză”, a declarat într-un comunicat dr. Christoph Goebl, cercetător principal la Mātai Hāora - Centrul pentru Biologie şi Medicină Redox, în cadrul Departamentului de Patologie şi Ştiinţe Biomedicale al campusului din Noua Zeelandă.
„Ştim că unele proteine pot fi modificate chimic pentru a le afecta structura şi funcţiile, dar acesta este primul exemplu de schimbare structurală şi funcţională atât de dramatică”, spune dr. Goebl.
„Am descoperit chiar că este complet reversibilă - astfel de schimbări dramatice nu au fost probabil considerate posibile până acum”.
Dr. Goebl spune că, în condiţii normale, proteina p16 protejează celulele de diviziunea celulară necontrolată. Cu toate acestea, odată ce se schimbă în ceea ce se numeşte starea amiloidă (sau disfuncţională), îşi pierde această funcţie de protecţie.
„Am constatat că proteina îşi îndeplineşte perfect funcţia atunci când este în stare nativă, dar îşi pierde toate abilităţile atunci când este în stare amiloidă”, explică el.
„În prezent, credem că această tranziţie nu este doar un proces aleatoriu, ci probabil un comutator funcţional, şi am fost foarte surprinşi de rezultatele noastre în ceea ce priveşte funcţia sa”, a declaratt medicul.
Laboratorul Otago a făcut descoperirea după mai mulţi ani de testare a proteinei p16 în laborator, folosind o combinaţie de experimente moleculare şi celulare.
Potrivit echipei, odată ce proteina este oxidată şi în stare amiloidă, aceasta poate fi dezasamblată şi „readusă la normal” prin inversarea oxidării sale.
Prin urmare, cercetătorii au reuşit să descopere un sistem amiloid bazat pe redox care poate comuta între starea sa normală şi starea amiloidă prin crearea sau ruperea unei legături chimice.
„Datele păreau aproape prea bune pentru a fi adevărate, dar cu cât repetam mai des experimentele, inclusiv cu colaboratorii noştri din străinătate, cu atât eram mai încrezători că ceea ce observăm era real”
Dr. Goebl spune că p16 se numără printre primele cinci proteine identificate ca suferind mutaţii în diferite tipuri de cancer, având capacitatea de a provoca în mod activ anumite tipuri de cancer atunci când sunt deteriorate.
„Deşi aceasta va fi o sarcină viitoare pentru noi pe care trebuie s-o desluşim pe deplin, s-ar putea ca această tranziţie amiloidă să joace un rol important în formarea cancerului şi, potenţial, să joace un rol şi în răspunsul la anumite terapii împotriva cancerului”, spune el.
„Această descoperire are potenţialul de a ghida dezvoltarea de noi opţiuni de tratament şi proceduri de diagnosticare îmbunătăţite pentru diverse tipuri de cancer”, a mai indicat cercetătorul.
Studiul, susţinut de Fondul Marsden al Societăţii Regale şi Consiliul de cercetare în domeniul sănătăţii (HRC) din Noua Zeelandă a durat patru ani pentru a ajunge la aceste concluziile.
Echipa studiază acum această tranziţie structurală şi modul în care funcţionează în mai multe tipuri diferite de celule canceroase.
„Există mai multe căi pe care le explorăm, unele variind de la utilizarea acestor cunoştinţe noi pentru a îmbunătăţi procedurile de diagnosticare până la dezvoltarea de noi tratamente care stabilizează proteina în starea sa nativă şi sănătoasă”, spune dr. Goebl.
„Sunt încrezător că, împreună cu colaboratorii noştri din Statele Unite, Canada, Europa şi Asia, vom reuşi să înţelegem acest nou comportament al proteinei şi să îl transformăm într-un avantaj pentru a-l utiliza în viitoarele tratamente potenţiale împotriva cancerului”, a mai precizat cercetătorul.
