Pierderea treptată a ţesutului cerebral este o parte naturală a îmbătrânirii, însă unul dintre cele mai îndelungate studii de scanare a creierului a dezvăluit acum că conexiunile neuronale ale unor persoane se deteriorează mai rapid decât ale altora odată ce ajung la vârsta mijlocie.
Conform unui studiu de zeci de ani care a început în 1995, persoanele care prezintă pierderi mai mari în materia albă - ţesutul care conţine fibrele nervoase - au un risc cu 86% mai mare de a dezvolta o deteriorare cognitivă uşoară (MCI).
Deteriorarea cognitivă uşoară este o afecţiune în care oamenii au mai multe probleme de memorie sau de gândire decât alte persoane de vârsta lor. Simptomele MCI nu sunt la fel de grave ca cele ale bolii Alzheimer sau ale unei demenţe înrudite.
În acest studiu, comparativ cu cei care nu sufereau de o boală metabolică, cei cu diabet zaharat de tip 2 au pierdut semnificativ mai multă substanţă albă în timp, iar acest grup s-a confruntat în cele din urmă cu un risc cu 41% mai mare de a dezvolta MCI.
Mai mult, persoanele cu biomarkeri ai demenţei în lichidul cefalorahidian (LCR) prezentau un risc cu aproape 50 % mai mare de afectare cognitivă.
Dacă o persoană avea atât diabet, cât şi biomarkeri ai plăcilor amiloide (care sunt asociate cu boala Alzheimer), acest risc a crescut la 55%.
Studiile anterioare au arătat, de asemenea, că pierderile semnificative de materie albă sunt legate de cazurile de demenţă şi că tulburările metabolice pot creşte riscul de declin cognitiv al unei persoane, dar acesta este primul studiu care arată o relaţie sinergică între diabet şi plăcile amiloide în ceea ce priveşte impactul acestora asupra materiei albe.
„Aceste constatări evidenţiază faptul că modificările de volum ale substanţei albe sunt strâns asociate cu funcţia cognitivă în timpul îmbătrânirii, sugerând că degenerarea substanţei albe poate juca un rol crucial în declinul cognitiv”, scriu autorii studiului, care a fost condus de specialişti în neuroştiinţe de la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite.
„Îmntrucât rezistenţa la insulină joacă un rol esenţial în formarea plăcilor amiloide, diabetul poate promova patologia bolii Alzheimer, ducând la o evoluţie mai timpurie de la cogniţia normală la MCI”, spun ei.
Studiul pe termen lung a fost efectuat în rândul unui grup de 185 de participanţi, care erau în majoritate bine educaţi şi de rasă caucaziană (albi), cu un istoric familial de demenţă.
Nu este clar cât de bine se vor transpune constatările la populaţii mai diverse, dar majoritatea studiilor RMN pe termen lung de până acum au fost limitate la mai puţin de un deceniu şi multe iau în considerare doar două puncte de timp.
Acest nou studiu este impresionant de lung, deşi restrâns, urmărind formele şi dimensiunile creierului participanţilor la mai multe momente din viaţa acestora.
Timp de 27 de ani, oamenii de ştiinţă au scanat în mod regulat creierul participanţilor, care au început studiul cu o capacitate cognitivă neafectată, cu vârste cuprinse între 20 şi 76 de ani.
La sfârşitul studiului, 60 de participanţi au evoluat către o deteriorare cognitivă uşoară (MCI), iar opt dintre aceştia au dezvoltat demenţă.
Fiecare persoană a fost supusă unei scanări a creierului de aproximativ cinci ori şi, aceste imagini, validează faptul că pe măsură ce îmbătrânim, pierdem treptat materie cenuşie corticală , care conţine corpurile neuronilor, precum şi materie albă, care transmite mesajele între neuroni.
Ceea ce este neobişnuit, însă, este o deteriorare mai rapidă a materiei albe, începând cu vârsta mijlocie. Participanţii care au înregistrat cele mai mari scăderi ale volumului de materie albă, de la an la an, au fost mult mai susceptibili de a dezvolta simptome de MCI.
Deşi doar opt participanţi aveau un diagnostic de diabet zaharat de tip 2, autorii spun că rezultatele lor sugerează „că un control al diabetului ar putea contribui la reducerea riscului de demenţă Alzheimer mai târziu în viaţă ca factor de risc modificabil”.
Cercetări recente, de exemplu, au arătat că unele medicamente care tratează diabetul zaharat de tip 2 sunt legate de un risc cu 35 % mai mic de demenţă la pacienţi.
Medicul-cercetător Shohei Fujita, care nu a fost implicat în studiu, a analizat constatările într-un comentariu în revista JAMA Network.
Fujita aplaudă „intervalul de timp extins” al studiului şi speră că descoperirile „vor permite cercetătorilor şi clinicienilor să dezvolte intervenţii specifice pentru cei mai susceptibili la modificări progresive ale creierului”.
În special, 63% din cohortă au fost femei, iar Fujita subliniază că „sexul şi rasa sunt, de asemenea, variabile cheie care trebuie luate în considerare” în cercetările longitudinale viitoare.
Se ştie că, declinul cognitiv şi demenţa nu afectează pe toată lumea în acelaşi fel, iar modul în care creierul fiecărui individ se micşorează odată cu vârsta este foarte variabil.
Studiul a fost publicat în JAMA Network.
