Cu zeci de ani înainte de apariţia primelor semne de pierdere a memoriei, un tip ascuns de grăsime corporală ar putea semnala stadiile incipiente ale bolii Alzheimer. Oamenii de ştiinţă au descoperit o legătură surprinzătoare între grăsimea viscerală - grăsimea profundă, greu vizibilă, care înconjoară organele interne - şi proteinele anormale din creier asociate cu boala Alzheimer, posibil cu până la 20 de ani înainte de apariţia simptomelor.
Conform unei noi cercetări, pe măsură ce burta unei persoane creşte, centrul de memorie al creierului se micşorează şi pot apărea beta amiloid şi tau - toate acestea având loc încă de la 40-50 de ani, cu mult înainte ca declinul cognitiv să fie evident.
Atât plăcile beta-amiloide, cât şi încurcăturile tau sunt semne timpurii ale avansării creierului către un posibil diagnostic de Alzheimer. Plăcile amiloide apar de obicei primele, iar încurcăturile tau apar mai târziu, pe măsură ce boala progresează, potrivit unei noi cercetări.
Studiul, condus de un grup de la facultatea de medicină a universităţii Washington şi prezentat la reuniunea anuală a Societăţii de Radiologie din Nord America, a examinat 80 de adulţi sănătoşi din punct de vedere cognitiv, cu o vârstă medie de 49 de ani. În special, aproape 58% dintre participanţi au fost clasificaţi ca obezi, cu un indice de masă corporală (IMC) mediu de 32,31. Pentru referinţă, un IMC între 18,5 şi 24,9 este considerat normal.
Folosind tehnici avansate de imagistică, echipa de cercetare a cartografiat compoziţia corporală şi chimia creierului participanţilor până la detalii fără precedent. Au folosit scanări PET ale creierului pentru a urmări acumularea proteinelor amiloid şi tau - indicatorii distinctivi ai bolii Alzheimer - şi scanări RMN pentru a măsura diferite tipuri de grăsime corporală.
Cea mai izbitoare constatare este că grăsimea viscerală pare să fie principalul vinovat.
„O cantitate mai mare de grăsime viscerală a fost asociată cu niveluri PET mai ridicate ale celor două proteine patologice caracteristice ale bolii Alzheimer - amiloid şi tau”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Mahsa Dolatshahi, într-un comunicat.
Compararea fluxului sanguin cerebral la 65 de persoane de vârstă mijlocie, normale din punct de vedere cognitiv, a arătat că persoanele cu obezitate şi ţesut adipos visceral ridicat au un flux sanguin redus în regiunile temporale şi parietale ale creierului. (Credit Societatea de Radiologie din America de Nord (RSNA) şi dr. Mahsa Dolatshahi, 4 decembrie 2024)
În principal, grăsimea viscerală a reprezentat 77% din efectul IMC ridicat asupra acumulării de proteine. Alte tipuri de grăsimi nu au prezentat o corelaţie similară.
Studiul a arătat, de asemenea, că rezistenţa crescută la insulină şi nivelurile scăzute de colesterol „bun” (HDL) au fost legate de creşterea acumulării de proteine în creier.
„Cu cât ai mai mult amiloid sau tau în creier, cu atât creierul devine mai bolnav”, a declarat autorul principal al studiului, conf. univ. dr. Cyrus Raji, profesor de radiologie la facultatea de medicină a universităţii Washingtondin St. Louis (Statele Unite), autorul principal al studiului.
„Modul în care putem urmări un creier cu aspect mai bolnav este scăderea fluxului sanguin”, a spus dr. Raji. „Am observat, de asemenea, atrofie cerebrală, sau o pierdere de materie cenuşie, într-o parte a centrului de memorie al creierului numită hipocampus”.
„O implicaţie cheie a muncii noastre este că gestionarea riscului de Alzheimer în obezitate va trebui să implice ţintirea problemelor metabolice şi lipidice conexe care apar adesea odată cu creşterea grăsimii corporale”, explică dr. Raji.
Un flux sanguin mai mic în centrul de memorie al creierului poate provoca contracţia, un alt biomarker cheie pentru Alzheimer, a adăugat dr. Richard Isaacson, neurolog şi director de cercetare la Institutul pentru Boli Neurodegenerative din Florida, care nu a fost implicat în noua cercetare.
„Deoarece studiul a descoperit aceste relaţii cu zeci de ani înainte de declinul cognitiv şi de un diagnostic aşteptat, concentrarea clară asupra reducerii grăsimii abdominale poate fi unul dintre instrumentele noastre cele mai puternice pentru a combate această boală teribilă”, a declarat dr. Isaacson pentru CNN.
Obezitatea este o epidemie mondială, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), care estimează că mai mult de jumătate din populaţia lumii va fi supraponderală sau obeză în următorii 10 ani. Numai în Statele Unite, se estimează că aproape 260 de milioane de americani (peste 80%) vor fi supraponderali sau obezi până în 2050 dacă factorii de decizie nu iau măsuri imediate.
„În mod tradiţional, obezitatea ca factor de risc pentru demenţă afectează cel puţin 1% dintre adulţii americani, ceea ce înseamnă că peste 2 milioane de persoane ar putea avea demenţă cauzată de boala Alzheimer atribuită obezităţii lor”, a precizat dr. Raji.
„Este o mare problemă de sănătate publică”,spune el. „Încercăm să înţelegem cum obezitatea la mijlocul vieţii, între 40 şi 50 de ani, este un factor de risc pentru boala Alzheimer, care de obicei nu apare simptomatic până la 60, 70 sau 80 de ani”.
Grăsimea viscerală
Un studiu pilot realizat de Raji şi echipa sa, publicat în noiembrie 2023, a constatat că un tip de grăsime abdominală profundă, numită grăsime viscerală, a fost legată de inflamaţie şi de acumularea de amiloid în creierul a 32 de bărbaţi şi femei în vârstă de 40 şi 50 de ani. La acest moment al cercetării, prezenţa tau nu a fost confirmată.
Grăsimea viscerală se înfăşoară în jurul principalelor organe ale corpului şi este complet diferită de grăsimea subcutanată de pe restul corpului - grăsimea subcutanată reprezintă de obicei 90% din grăsimea corpului, potrivit Clinicii Cleveland.
„Cea mai mare parte a indicelui de masă corporală (IMC) al unei persoane reflectă grăsimea subcutanată, nu grăsimea viscerală”, a spus Raji. „Aşa că măsurăm grăsimea viscerală folosind RMN abdominal şi avem un program informatic specializat care poate măsura volumul real al ţesutului adipos visceral”, a explicat el.
Studiul a utilizat, de asemenea, tomografia cu emisie de pozitroni amiloid (PET), pentru a verifica prezenţa amiloidului şi a tau în creierul participanţilor la studiu, şi imagistica prin rezonanţă magnetică, sau RMN, pentru a măsura nivelurile de grăsime viscerală care apar atunci când talia se extinde.
„Cu cât o persoană are mai multă grăsime viscerală, cu atât se produce mai multă inflamaţie în organism şi aceasta este mult mai gravă, în realitate, decât inflamaţia care apare în cazul grăsimii subcutanate”, a indicat dr. Raji.
Grăsimea viscerală primeşte mai mult flux sanguin datorită poziţionării sale în apropierea organelor şi este mai activă hormonal decât grăsimea subcutanată, a explicat el.
„Am analizat rezistenţa la insulină prin intermediul nivelurilor plasmatice de insulină la post şi al testelor de toleranţă la glucoză şi am constatat că insulina cea mai anormal de ridicată a fost observată la persoanele cu cantităţi mai mari de grăsime viscerală”, a spus cercetătorul. „Grăsimea viscerală este cea mai anormală din punct de vedere metabolic, cea care induce diabetul”.
Acest studiu a constatat, de asemenea, o relaţie între grăsimea abdominală profundă şi atrofia creierului, sau o pierdere de materie cenuşie, într-o parte a centrului de memorie al creierului numit hipocampus, a spus Raji. Atrofia cerebrală este un alt biomarker al bolii Alzheimer.
Cercetarea oferă speranţa că prin modificările stilului de viaţă care vizează grăsimea viscerală la mijlocul vieţii s-ar putea întârzia sau potenţial preveni apariţia bolii Alzheimer.
„Ştiind că obezitatea viscerală afectează în mod negativ creierul, există posibilitatea ca tratamentul cu modificări ale stilului de viaţă sau medicamente adecvate pentru scăderea în greutate să îmbunătăţească fluxul sanguin cerebral şi să reducă povara şi riscul bolii Alzheimer”, notează dr. Raji.
Având în vedere că aproape trei din patru americani sunt clasificaţi ca fiind supraponderali sau obezi, acest studiu reaminteşte faptul că masa corporală nu se referă doar la aspect - ci ar putea fi un indicator esenţial al sănătăţii creierului pe termen lung.
Încurcăturile Tau, identificate pentru prima dată
Studiul a continuat, adăugând încă 48 de participanţi pentru a ajunge la un total de 80. Vârsta medie a participanţilor la studiu a fost de 49 de ani, iar media IMC a fost de 32. Un IMC de peste 30 este considerat obez de către sistemul medical.
Luni, dr. Raji a declarat că actualizările privind rezultatele de până acum au fost prezentate în rezumate la conferinţa 2024 a Societăţii de Radiologie din America de Nord.
„Noutatea este că demonstrăm pentru prima dată faptul că o cantitate mai mare de grăsime viscerală sau ascunsă este legată de proteine tau anormal de ridicate la persoane cu până la 20 de ani înainte ca acestea să poată dezvolta primele simptome ale bolii Alzheimer”, a spus Raji. „Anterior, am arătat doar o legătură între grăsimea viscerală şi amiloid”.
Conform noii cercetări, scanările PET au arătat că, odată cu creşterea nivelului de grăsime viscerală, au crescut şi nivelurile de amiloid şi tau.
„Această cercetare are un impact foarte mare şi este relevantă din punct de vedere clinic pentru cele 47 de milioane de americani şi alte sute de milioane la nivel mondial, care au semne timpurii ale bolii Alzheimer care încep să apară în mod silenţios în creierul lor, dar nu au dezvoltat încă simptome”, a indicat dr. Isaacson.
Modalităţi de combatere a grăsimii viscerale
Există modalităţi inteligente de a reduce grăsimea abdominală care pot inversa aceste tendinţe, spune dr. Isaacson. În primul rând, nu vă concentraţi doar pe greutatea corporală, ci şi pe compoziţia corporală.
„Acest lucru se poate face cu uşurinţă acasă prin utilizarea unui cântar biometric sau poate fi monitorizat prin utilizarea unei scanări DEXA anuale de la un furnizor de servicii medicale. Această scanare este, de asemenea, utilizată în mod obişnuit pentru a urmări densitatea osoasă pe măsură ce îmbătrânim”, a spus el.
Exerciţiile fizice sunt esenţiale, adaugă dr. Isaacson, dar faceţi-o prin antrenament „mai inteligent - nu mai greu”.
„Pentru a intra mai eficient în modul de „ardere a grăsimilor” şi a pierde grăsime corporală în timp, vă sugerez să faceţi o plimbare rapidă, într-un ritm constant, ajungând la cel puţin 45 - 60 de minute de două până la trei ori pe săptămână”, a spus el.
Recomandat de urmat ceea ce experţii numesc „antrenamentul din zona 2”, care poate fi urmărit folosind o metodă simplă - îngreunarea capacităţii de a purta o conversaţie în timp ce faceţi exerciţii, a spus dr. Isaacson.
„Mersul rapid pe o bandă de alergare cu o uşoară înclinare sau mersul cu o vestă cu greutăţi sunt modalităţi de a intra în zona de ardere a grăsimilor mai rapid şi mai eficient”, a precizat el. „Construirea masei musculare este, de asemenea, esenţială - cu cât o persoană are mai mulă masă musculară, cu atât metabolismul său este mai ridicat şi poate arde mai bine grăsimile pe parcursul zilei”,a adăugat acesta.
Dacă masa musculară este scăzută, el recomandă antrenamentul de forţă timp de cel puţin 30 de minute de două ori pe săptămână şi cantităţi adecvate de aport de proteine consumate pe tot parcursul zilei.
