Iată ce spun experţii despre legătura dintre infecţiile materne cu virusurile gripale şi creşterea şanselor de autism la copii.
Cunoştinţele asupra autismului a evoluat semnificativ de când termenul a fost introdus pentru prima dată în 1911, tulburarea din spectrul autist (TSA) nefiind considerată astăzi în mod obişnuit o „boală” sau o „afecţiune”, ci mai degrabă un set de trăsături care variază foarte mult în ceea ce priveşte tipul şi severitatea.
Cu toate acestea, în ciuda acestor progrese, oamenii de ştiinţă încă se străduiesc să înţeleagă multe aspecte ale acestei afecţiuni. Printre acestea se numără cauzele care stau la baza autismului sau care cresc probabilitatea apariţiei acestuia, deşi cercetările actuale indică în principal o combinaţie de factori genetici şi de mediu.
Un astfel de factor este infecţia cu virusuri în timpul sarcinii, cum ar fi virusul gripal, care a făcut obiectul unor studii aprofundate atât pe modele animale, cât şi la om.
Deşi această legătură nu este neapărat cauzală, ceea ce înseamnă că a contracta gripa în timpul sarcinii nu garantează că un copil va dezvolta autism, cercetările indică faptul că astfel de infecţii ar putea fi un factor contributiv.
Gripa în timpul sarcinii duce la autism?
„Cercetările noastră sugerează că femeile care au episoade febrile, cau titruri ridicate de anticorpi ce merg până la herpes simplex de tip 2, care raportează gripă şi au documente despre gripă sunt toate la un risc mai mare de a avea copii care vor primi ulterior un diagnostic de TSA”, a declarat pentru Euronews Health dr. Ian Lipkin, directorul Centrului pentru infecţii şi imunitate de la Universitatea Columbia, şi principalul autor al unui studiu care a explorat legătura potenţială dintre gripa în timpul sarcinii şi riscul de autism la copii.
Studiul s-a axat pe cazurile de gripă confirmate în laborator, şi nu doar exclusiv pe răspunsurile la sondaje sau pe înregistrările medicale, şi a identificat unele dovezi pentru un risc crescut de TSA atunci când gripa diagnosticată în laborator a fost însoţită de simptome severe autodeclarate.
„Nimic din toate astea nu este foarte surprinzător”, a precizat dr. Lipkin.
„Adică, le spunem femeilor să nu bea în timpul sarcinii, să nu ia anumite medicamente în timpul sarcinii, să nu fumeze în timpul sarcinii, aşa că de ce am fi surprinşi că un alt factor de mediu ar putea fi, de asemenea, important în dezvoltarea fetală normală”.
Autorii au afirmat că, în cazul în care infecţiile contribuie la creşterea riscului de autism, este posibil ca aceasta să nu se datoreze virusului în sine, ci mai degrabă răspunsului sistemului imunitar al mamei şi inflamaţiei declanşate de acesta.
De ce ar putea infecţiile virale din timpul sarcinii să ducă la autism?
Pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă cu fătul atunci când mama suferă o infecţie, cercetătorii au studiat modele animale.
Dr. Irene Sanchez Martin, care este cercetător postdoctoral la laboratorul Cold Spring Harbor din Statele Unite, a prezentat recent rezultatele studiului său pe animale, aflat în curs de desfăşurare, care analizează modul în care inflamaţia din timpul sarcinii poate contribui la tulburările de neurodezvoltare la copii.
Cercetarea a fost realizată pe modele de şoareci şi a constatat că activarea imună maternă (MIA) în timpul sarcinii este legată de rezultate comportamentale similare cu ceea ce ar putea fi tradus ca autism la om.
„Nu putem spune că un şoarece are autism, deoarece este un sindrom diferit, dar poate indica unele anomalii comportamentale, care pot fi asociate cu tulburări de neurodezvoltare, precum autismul şi schizofrenia”, a explicat ea.
Cercetarea s-a axat, de asemenea, pe studierea efectelor imediate ale expunerii şoarecilor gestanţi la virusuri, despre care dr. Martin spune că ar putea fi echivalente cu aproximativ primul trimestru la om.
Studiul a arătat că, odată ce sistemul imunitar al mamei a fost activat după simularea infecţiilor, au apărut semne timpurii de dezvoltare deficitară la embrioni, chiar şi la 24 de ore de la expunere.
În mod interesant, deficitele de dezvoltare au fost prezente mai ales la embrionii de sex masculin decât la cei de sex feminin, notează cercetătoarea.
Inflamaţia ar fi de vină, şi nu agentul infecţios specific
Deşi dr. Martin a subliniat că este posibil ca aceste rezultate să nu se transpună pe deplin de la şoareci la om, ea a adăugat că acestea ar putea face lumină asupra unor componente care ajută la explicarea factorilor ce duc la autism, având în vedere că studiile pe şoareci permit comparaţii între embrionii de la aceeaşi mamă.
Concluziile au fost că perturbările mediului fătului, cum ar fi lichidul amniotic sau placenta, ar putea explica de ce unii prezentau un risc mai mare de anomalii în dezvoltare.
„Practic, acest lucru ne face să înţelegem că inflamaţia este factorul care este asociat cu aceste probleme”, a precizat dr. Martin.
Experţii spun, de asemenea, că „nivelurile ridicate de citokine asociate cu inflamaţia” au fost comune la femeile care au născut copii ce au fost ulterior diagnosticaţi cu autism.
„Noi credem că este vorba de inflamaţie, nu de agentul infecţios specific, şi există multe moduri în care acestea pot fi declanşate”, a precizat dr. Lipkin.
