O nouă cercetare sugerează că anumiţi stimuli - în mod specific, faţa ta proprie - pot influenţa modul prin care răspunzi fără să fii conştient de asta. Descoperirile sunt publicate în ”Psychological Science”, jurnal ce aparţine Association of Psychological Science.
Dată fiind capacitatea limitată a atenţiei noastre, procesăm doar o mică parte a imaginilor, sunetelor şi senzaţiilor ce ajung la simţurile noastre în fiecare moment - ce se întâmplă cu stimulii ce ajung la simţurile noastre, dar de care nu suntem conştienţi?
”Ştiam de mult timp că creierul nostru este capabil de procesare şi analizare subliminală a diferitor tipuri de stimuli simpli. În studiile noastre, încercăm să răspundem la întrebarea dacă stimuli mai complecşi pot fi procesaţi subliminal eficient şi dacă pot influenţa subsecvent comportamentul nostru”, a explicat autorul principal al studiului, Micha Wójcik, ce a condus cercetarea la Nencki Institute of Experimental Biology din Varşovia şi este doctorand la University of Oxford, citat de sciencedialy.com.
O faţă reprezintă un obiect complex. În ciuda faptului că majoritatea feţelor sunt similare între ele, prin analiza simultată a mai multor elemente - ochi, buze, nas - suntem în general capabili să recunoaştem feţele oamenilor pe care le ştim cu acurateţe şi eficacitate.
”Atât intuiţia noastră, cât şi studii precedente ne indică faptul că faţa noastră proprie este pentru fiecare dintre noi un stimul foarte puternic şi important. Trezeşte o varietate de sentimente şi asociere şi ca o consecinţă, ne atrage efectiv atenţia”, a explicat co-autoarea studiului Anna Nowicka, specializată în cercetarea mecanicii modului în care procesăm informaţii despre noi înşine.
Cercetătorii au luat în considerare faptul că un creier va recunoaşte şi va reacţiona la un stimul subliminal din cauză că faţa proprie a unei persoane reprezintă un stimul foarte puternic.
Pentru experiment, participanţii s-au uitat la un simbol cruce arătat în centrul unui ecran de computer, în timp ce câte o poză cu faţa a apărut pe fiecare parte a crucii. Faţa dintr-o parte a crucii a fost faţa proprie a participantului, în timp ce faţa de pe cealaltă parte a crucii a aparţinut unui străin. Participanţilor li s-a spus să îşi concentreze atenţia asupra crucii şi să ignore orice altceva ce ar putea apărea.
În jumătate din teste, feţele au fost clar vizibile şi uşor te recunoscut; în cealaltă jumătate, feţele au fost arătate doar pentru 32 ms şi au fost urmate de un şablon aleator ce maschează feţele. Procedura este folosită pentru a prezenta stimuli participanţilor ce nu sunt în stare de conştienţă, iar cercetătorii au confirmat că este foarte eficientă în acest studiu. Participanţii au fost capabili să identifice feţe ce au apărut scurt, dar nu au fost capabili să identifice feţele urmate de o mască.
”Acest tip de tehnică ne permite să testăm - în condiţii de laborator - influenţa stimulilor ce ajung la simtţurile noastre dar nu sunt sufiicient de puternice să ajungă la conştiinţa noastră”, a spus co-autorul Micha Bolia, specializat în studiul proceselor inconştiente.
Cercetătorii au folosit EEG pentru a monitoriza activitatea cerebrală a participanţilor în timp ce aceştia completau sarcina.
”Se ştie de mulţi ani că concentrarea atenţiei către o singură direcţie cauzează o asimentrie în activitatea cerebrală între emisfere. Analizând aceste asimetrii, am fost capabili să determinăm dacă atenţia participanţilor a fost direcţionată către faţa prezentată în stânga sau în dreapta”, a mai precizat Nowicka.
Descoperirile au arătat că participanţii automat şi-au urmat propriile feţe când au apărut pe ecran, în ciuda faptului că nu au primit instrucţiuni să facă asta, ceea ce este o confirmare a cercetărilor anterioare, ce arată că oamenii procesează preferenţial stimuli aparţinând conceptului ”Eu...”, de exemplu numele nostru sau faţa fiecăruia, susţin cercetătorii.
Important, descoperirile au arătat de asemenea că pacienţii automat şi-au urmărit propria faţă, chiar şi atunci când nu erau conştienţi de asta.
”În ciuda faptului că participanţii noştri nu şitau că la un moment dat faţa lor era prezentată, creierul lor şi-a concentrat atenţia pe acea parte a câmpului de vedere. Asta înseamnă că creierului a putut identifica ambele feţe şi a reacţionat la faţa cunoscută ca fiind proprie, fără ca participanţii să fie conştienţi de asta. Prin urmare, conştienţa pare să nu fie necesară pentru recunoaşterea feţelor, până la urmă”, a mai adăugat Micha Wójcik.
O cercetare anterioară a arătat acest fenomen cu stimuli simpli - cum ar fi un obiect roşu arătat printre multe obiecte verzi - dar acest studiu arată că poate fi posibili şi cu stimuli mai complecşi, de asemenea.
”În studiul nostru, am arătat că obiecte mult mai complexe - cum ar fi faţa, ce consistă în mai multe elemente şi necesită o analiză mai detaliată pentru recunoaştere - pot atrage atenţia în mod inconştient. Experimentul nostru face parte dintr-o tendinţă de cercetare ce indică faptul că abilitatea minţii noastre inconştiente este mult mai largă decât am crezut anterior”, a mai spus la rândul său, Bolia.
Cercetătorii susţin că vor fi necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă atenţia în stare inconştientă este atrasă în mod specific de identitatea feţei proprii a unei persoane sau familiaritatea extremă cu faţa unei persoane. De asemenea, planifică să investigheze dacă aceasă atenţie preferenţială subconştientă are loc şi cu alte obiecte complexe.
