Noi cercetări realizate de Institutul suedez Karolinska şi Universitatea americană Columbia arată că inima are un mini-creier - propriul său sistem nervos care controlează bătăile inimii. O mai bună înţelegere a acestui sistem, care este mult mai divers şi mai complex decât se credea anterior, ar putea conduce la noi tratamente pentru bolile cardiace.
Mult timp s-a crezut că inima este controlată exclusiv de sistemul nervos autonom, care transmite semnale de la creier. Reţeaua neuronală a inimii, care este încorporată în straturile superficiale ale peretelui inimii, a fost considerată o structură simplă care retransmite semnalele de la creier. Cu toate acestea, cercetări recente sugerează că are o funcţie mai avansată decât atât.
Controlul bătăilor inimii
Oamenii de ştiinţă au descoperit acum că inima are propriul său sistem nervos complex care este esenţial pentru controlul ritmului cardiac.
„Acest 'mic creier' are un rol-cheie în menţinerea şi controlul bătăilor inimii, similar cu modul în care creierul reglează funcţii ritmice precum locomoţia şi respiraţia”, explică într-un comunicat Konstantinos Ampatzis, care a condus studiul, cercetător principal şi profesor la departamentul de neuroştiinţe de la Karolinska.
Cercetătorii au identificat mai multe tipuri de neuroni în inimă care au funcţii diferite, inclusiv un grup mic de neuroni cu proprietăţi de stimulator cardiac. Descoperirea sfidează viziunea actuală asupra modului în care este controlată bătaia inimii, ceea ce poate avea implicaţii clinice.
Similar cu inima umană
„Am fost surprinşi să vedem cât de complex este sistemul nervos din interiorul inimii”, spune Ampatzis. „O mai bună înţelegere a acestui sistem ar putea duce la noi perspective asupra bolilor de inimă şi ar putea ajuta la dezvoltarea de noi tratamente pentru boli precum aritmiile”.
Studiul a fost efectuat pe peşti zebră, un model animal care prezintă asemănări puternice cu ritmul cardiac uman şi cu funcţia cardiacă generală. Cercetătorii au reuşit să cartografieze compoziţia, organizarea şi funcţia neuronilor din inimă folosind o combinaţie de metode, cum ar fi secvenţierea ARN unicelulară, studii anatomice şi tehnici electrofiziologice.
Noi ţinte terapeutice
„Vom continua acum să investigăm modul în care creierul inimii interacţionează cu creierul real pentru a regla funcţiile inimii în diferite condiţii, cum ar fi exerciţiul fizic, stresul sau boala”, spune Ampatzis. „Ne propunem să identificăm noi ţinte terapeutice prin examinarea modului în care perturbările din reţeaua neuronală a inimii contribuie la diferite afecţiuni cardiace.”
Studiul, publicat miercuri, 4 decembrie, în revista Nature Communications, a fost realizat în strânsă colaborare cu cercetători de la Universitatea Columbia, din New York, Statele Unite, şi a fost finanţat, printre altele, de Fundaţia dr. Margaretha Nilsson, Fundaţia Erik şi Edith Fernström, StratNeuro şi Institutul Karolinska. Nu au fost raportate conflicte de interese.
