Într-un studiu recent, cercetătorii au evaluat efectele adverse asociate cu utilizarea medicamentelor antipsihotice la persoanele cu demenţă. Rezultatele indică faptul că medicamentele antipsihotice cresc riscurile de sănătate şi deces la aceşti pacienţi.
Persoanele diagnosticate cu demenţă suferă de dizabilităţi funcţionale şi de un declin cognitiv progresiv. Printre simptomele psihologice şi comportamentale comune ale demenţei se numără anxietatea, depresia, apatia, agresivitatea, delirul, iritabilitatea şi psihoza.
Pentru a gestiona simptomele psihologice şi comportamentale ale demenţei, pacienţii sunt trataţi de obicei cu antipsihotice.
Medicamentele care au ca scop eliminarea problemelor de comportament ale pacienţilor cu demenţă pot, de asemenea, să le grăbească moartea mai mult decât se credea anterior. Potrivit unui nou studiu, antipsihoticele cresc riscul de efecte adverse la pacienţii cu demenţă.
În prezent, Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă în Îngrijire din Marea Britanie recomandă utilizarea antipsihoticelor numai atunci când intervenţiile non-medicamentoase sunt ineficiente în ameliorarea simptomelor comportamentale şi psihologice ale demenţei.
Cu toate acestea, s-a înregistrat o creştere a utilizării antipsihoticelor în timpul recentei pandemii de coronavirus (Covid-19), care a fost atribuită măsurilor de izolare şi indisponibilităţii tratamentelor non-farmaceutice.
În Regatul Unit, risperidona şi haloperidolul sunt singurele antipsihotice care au primit aprobare pentru tratamentul simptomelor comportamentale sau psihologice ale demenţei.
În 2003, autoritatea americană de reglementare în domeniul sănătăţii, FDA a subliniat riscurile, cum ar fi accidentul vascular cerebral (AVC), atacul ischemic tranzitoriu şi mortalitatea, asociate cu utilizarea risperidonei la adulţii în vârstă cu demenţă.
Pe baza mai multor rapoarte de studiu, au fost formulate orientări de reglementare în Regatul Unit, în Statele Unite şi în Europa pentru a reduce prescrierile necorespunzătoare de medicamente antipsihotice pentru tratamentul simptomelor comportamentale şi psihologice ale demenţei.
Până în prezent, puţine studii au furnizat dovezi privind asocierea dintre prescripţiile de medicamente antipsihotice la adulţii în vârstă cu demenţă şi riscurile de boli multiple, cum ar fi infarctul miocardic, tromboembolismul venos, aritmia ventriculară şi leziunile renale acute.
O nouă cercetarea adaugă dovezi şi mai îngrijorătoare la argumentele împotriva medicamentelor antipsihotice ca tratament pentru iluziile, halucinaţiile, agitaţia şi agresivitatea pe care le experimentează multe persoane cu boala Alzheimer şi alte demenţe.
În noul număr din mai al revistei JAMA Psychiatry, cercetătorii raportează rezultatele obţinute de la aproape 91.000 de veterani americani de peste 65 de ani cu demenţă.
Este important de remarcat faptul că niciunul dintre participanţii la studiu nu a fost supus unei intervenţii antipsihotice cu un an înainte de diagnostic.
O echipă cercetători de la facultatea de medicină a universităţii din Michigan (SUA) şi Centrul VA de cercetare în managementul clinic a comparat datele fiecărui pacient care a luat un medicament psihiatric cu datele celor care nu luau medicamente pentru calmarea comportamentului.
Cei care luau medicamente antipsihotice au avut riscuri mai mari de deces.
În rândul celor care luau antipsihoticele mai noi şi mai frecvent utilizate, riscul a crescut odată cu doza.
Studiul a examinat şi alte medicamente psihiatrice. Riscul de deces observat cu acidul valproic, stabilizator al dispoziţiei, a fost similar cu cel al antipsihoticelor.
Antidepresivele au avut un risc mai mic în comparaţie cu antipsihoticele şi acidul valproic, dar a fost totuşi mai mare decât în cazul celor care nu luau niciun medicament psihiatric pentru a trata problemele de comportament în demenţă.
Medicamentele antipsihotice prezintă un risc semnificativ de efecte secundare, iar Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente, FDA, avertizează că utilizarea lor la persoanele cu demenţă este asociată cu un risc crescut de evenimente adverse cardiovasculare şi cu riscul de deces.
„Daunele asociate cu utilizarea acestor medicamente la pacienţii cu demenţă sunt clare, dar clinicienii continuă să le folosească", spune autorul principal U-M/VA dr. psihiatru Donovan Maust. „Acest lucru se datorează probabil faptului că simptomele sunt atât de dureroase, însă aceste rezultate ar trebui să ridice pragul în continuarea prescrierii acestora".
Noul studiu şi o recentă revizuire de ultimă oră realizată de coautorul dr. Helen Kales, arată că riscul de mortalitate al antipsihoticelor este mai mare, iar beneficiile mai mici, decât se credea anterior.
Suferinţa cauzată de simptomele necontrolate explică probabil de ce la o treime dintre adulţii în vârstă cu demenţă, care au avut şederi pe termen lung la un azil în 2012, li s-a prescris un medicament antipsihotic, potrivit unui raport recent al Biroului Responsabilităţii Guvernamentale al Statelor Unite, GAO (Government Accountability Office).
Aproximativ 14% dintre pacienţii cu demenţă din comunitatea respectivă au primit prescripţie de antipsihotice în acelaşi an, a constatat GAO.
Abordarea „DICE" pentru evaluarea şi gestionarea simptomelor comportamentale în demenţă ar putea fi de ajutor, spun cei doi specialişti.
Această abordare accentuează punerea pe primul loc a strategiilor non-farmacologice, dar acestea necesită mai mult timp decât scrierea unei reţete, iar utilizarea sa va depinde de sprijinul factorilor de decizie politică şi de alinierea strategiilor de rambursare, scriu autorii analizei.
„Cu alte cuvinte, abordările non-farmacologice vor avea succes doar dacă noi, ca societate, vom fi de acord să plătim furnizorii de primă linie pentru timpul necesar pentru a face ceea ce trebuie", spune dr. Kales.
Echipa îşi propune să continue să studieze problema riscului de mortalitate datorat utilizării medicamentelor psihotrope în demenţă şi a modelelor de prescriere a acestor medicamente, folosind şi alte seturi de date.
Studiul actual evidenţiază modul în care medicamentele antipsihotice afectează adulţii în vârstă cu demenţă. Utilizarea acestor medicamente a fost asociată cu multe rezultate adverse grave, cum ar fi AVC (accidentul vascular cerebral), leziuni renale acute, pneumonie, tromboembolism venos, insuficienţă cardiacă şi infarct miocardic.
În viitor, aceste riscuri trebuie să fie luate în considerare, alături de evenimentele cerebrovasculare şi mortalitatea, atunci când se iau decizii de reglementare cu privire la utilizarea medicamentelor antipsihotice pentru tratamentul demenţei la adulţii în vârstă, concluzionează recenta analiză.
