Modificarea albuminuriei în timp poate indica progresia bolii cronice renale la pacienţi, arată două noi studii realizate în Statele Unite.
Albuminuria reprezintă prezenţa albuminei în urină.
Pentru a evalua eficacitatea şi siguranţa terapiilor noi pentru boala renală cronică, studiile analizează de obicei două elemente: existenţa ratei de filtrare glomerulară redusă <15 ml / min / 1,73 m2 şi dublarea creatininei serice, dar acestea sunt evenimente tardive în progresia bolii cronice renale.
În aceste condiţii, schimbarea în albuminurie este un criteriu biologic plauzibil pentru a stabili progresia bolii cronice renale, dar nu este clar dacă poate indica în mod fiabil efectele tratamentului, scrie Reuters.
În primul studiu, dr. Lesley A. Inker de la Tufts Medical Center, Boston, şi colegii săi au folosit datele de la 29.979 pacienţi din 41 de cercetări anterioare pentru a examina relaţia dintre efectul tratamentului asupra modificărilor precoce ale albuminurii şi efectele tratamentului asupra progresiei boli cronice renale.
Pe o perioadă medie de 6 luni, raportul dintre albumină şi creatinină din urină, albuminuria, a fost de 16% în grupurile de control şi de 34% în grupurile tratate, cu efecte mai mari în cazurile cu un nivel al albuminuriei mai mari sau egale cu 30 mg / g decât la valorile iniţiale ale albuminuriei mai mici de 30 mg / g, se arată în raportul prezentat în publicaţia Lancet Diabetes and Endocrinology.
Pe o durată medie de 3,4 ani de urmărire, fiecare creştere cu 30% a efectului tratamentului asupra albuminuriei s-ar traduce într-o scădere medie de 27% a pericolului ajungerii bolii cronice renale într-un stadiu final.
Rezultatele cercetării arată că schimbarea timpurie a albuminuriei poate modifica progresia bolii cronice renale, consideră autorii studiului
În cel de-al doilea studiu, Dr. Joseph Coresh de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health din Baltimore, statul Maryland, şi colegii săi au utilizat date privind 675.904 de persoane din 28 de grupuri de pacienţi pentru a investiga asocierea dintre modificările raportului albumină-creatinină din urină pe parcursul a 1, 2 şi 3 ani şi dezvoltarea bolii cronice renale.
Schimbarea albuminuriei a fost în mod constant asociată cu riscul ulterior de evoluţie al bolii cronice renale, iar o scădere cu 30% a albuminuriei în cursul unei perioade de referinţă de 2 ani a fost asociată cu un risc mai redus de evoluţie a bolii cronice renale cu 17%.
Dintre pacienţii cu albuminurie iniţială de 300 mg / g sau mai mare, o scădere cu 30% a nivelului acesteia pe parcursul a doi ani a conferit o reducere absolută mai mare de 1% a riscului de a dezvolta boala cronică renală în următorii 10 ani chiar şi în stadiile incipiente ale bolii.
Creşterile albuminuriei au fost asociate cu majorări semnificative ale mortalităţii cardiovasculare sau cu alte cauze, dar scăderea albuminuriei a evidenţiat asocieri mai slabe, nesemnificative, cu scăderea mortalităţii.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că schimările albuminuriei pot indica progresia bolii cronice renale şi că urmărirea nivelurilor acesteia poate duce la o diagnosticare mai precoce.
