Un nou studiu sugerează faptul că reacţia creierului nostru la un medicament diferă dacă medicamentul este injectat sau administrat pe cale orală.
Cercetătorii americani au identificat o reţea cerebrală care este activată în mod unic prin injectare faţă de consumul de droguri pe cale orală.
Un studiu condus de Institutele Naţionale de Sănătate (NIH) din Statele Unite sugerează că anumite regiuni cerebrale cunoscute sub numele de „reţeaua de salienţă" a creierului, care ne ajută să selectăm ceea ce ne atrage atenţia, este activată după administrarea unui medicament pe cale intravenoasă, dar nu şi atunci când acelaşi medicament este administrat pe cale orală.
Studiul ar putea fi important pentru înţelegerea tulburărilor legate de consumul de substanţe şi indică o viitoare ţintă terapeutică
Atunci când medicamentele intră rapid în creier, cum ar fi prin injectare sau prin fumat, acestea creează mai multă dependenţă decât atunci când intră mai lent în creier, cum ar fi atunci când sunt administrate pe cale orală.
Cu toate acestea, circuitele cerebrale care stau la baza acestor diferenţe nu sunt bine înţelese. Acest studiu oferă noi informaţii care ar putea ajuta la explicarea a ceea ce ar putea cauza această diferenţă.
Studiul a fost publicat recent în Nature Communications şi a fost condus de cercetători de la Institutul Naţional pentru Abuzul de Droguri (NIDA) şi de la Institutul Naţional pentru Abuzul de Alcool şi Alcoolism (NIAAA), care fac parte din Institutele Naţionale de Sănătate, la Centrul Clinic NIH.
Cercetarea a fost realizată pentru a investiga un alt fenomen interesant: medicamentele care ajung mai repede la creier creează mai multă dependenţă.
Calitatea de a crea dependenţă are parţial de-a face cu eliberarea de dopamină, dar aici cercetătorii au descoperit că o regiune a creierului cunoscută sub numele de reţeaua de salienţă este activată atunci când drogurile sunt administrate intravenos, dar nu şi atunci când sunt administrate pe cale orală.
„Ştim de mult timp că, cu cât un medicament intră mai repede în creier, cu atât creează mai multă dependenţă - dar nu am ştiut exact de ce", spune psihiatrul dr. Nora Volkow, director al NIDA, şefa laboratorului de neuroimagistică al NIAAA şi autoarea principală a studiului.
„Acum, folosind una dintre cele mai noi şi mai sofisticate tehnologii de imagistică, avem unele informaţii."
Potrivit medicului american, înţelegerea mecanismelor cerebrale care stau la baza dependenţei este crucială pentru a informa intervenţiile de prevenire, a dezvolta noi terapii pentru tulburările legate de consumul de substanţe şi pentru a aborda criza opioidelor şi a supradozelor fatale.
Pentru a înţelege mai bine modul în care calea de administrare influenţează răspunsul creierului la medicament, cercetătorii au efectuat un studiu clinic dublu-orb, randomizat, contrabalansat, utilizând simultan imagistica PET/fMRI.
În cadrul studiului a fost folosit stimulentul metilfenidat, utilizat în mod obişnuit pe bază de reţetă pentru afecţiuni precum tulburarea hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD).
Douăzeci de adulţi sănătoşi au participat la studiu. Pe parcursul a trei sesiuni separate, participanţii au primit fie o doză mică de placebo, fie o doză mică de medicament stimulant, pe cale orală sau intravenoasă.
După ce participanţii au primit medicamentul de studiu sau placebo, cercetătorii au analizat simultan diferenţele dintre nivelurile de dopamină (prin imagistică PET) şi activitatea cerebrală (prin imagistică fMRI), pe lângă observaţiile raportate de participanţi ca răspuns la medicament.
Aşa cum era de aşteptat, nivelurile de dopamină au crescut mai repede atunci când medicamentul a fost administrat prin injectare.
Scanarea PET a oferit o estimare a vitezei cu care dopamina a crescut în creier ca răspuns la diferitele administrări a medicamentelor.
În concordanţă cu cercetările anterioare, acest studiu a arătat că, atunci când participanţii au primit stimulentul pe cale orală, rata de creştere a dopaminei a atins un vârf la mai mult de o oră după administrare.
Comparativ, atunci când participanţii au primit o injecţie intravenoasă, rata creşterilor de dopamină a atins vârful mult mai repede - în decurs de 5 până la 10 minute de la administrare.
În cadrul scanărilor fMRI, diferenţele au apărut în două regiuni majore ale reţelei de salienţă, cortexul cingular anterior dorsal şi cortexul insular. Aceste zone au fost activate doar după administrarea injecţiilor, metoda de administrare a medicamentului care creează mai multă dependenţă.
Astfel, prin intermediul fMRI, cercetătorii au observat că o regiune a creierului, cortexul prefrontal ventromedial, a fost mai puţin activă atât după administrarea orală, cât şi după administrarea intravenoasă a medicamentului studiat.
Cu toate acestea, două regiuni ale creierului, cortexul cingular anterior dorsal şi insula, care fac parte din reţeaua de salienţă a creierului, au fost activate doar după ce au primit injecţia, calea de administrare a medicamentului care creează mai multă dependenţă.
Aceleaşi zone ale creierului nu au fost activate după administrarea metilfenidatului pe cale orală, calea cu un potenţial de dependenţă mai scăzut. Această constatare a fost consecventă la toţi cei 20 de participanţi la cercetare.
Activitatea reţelei de salienţă a fost în concordanţă cu sentimentele mai mari de euforie resimţite de participanţi.
Această parte a creierului a fost asociată anterior cu dependenţa de droguri, deşi până acum au lipsit dovezi solide şi substanţiale.
Cercetătorii spun că informaţiile obţinute sunt importante atunci când vine vorba de a stabili cum ar trebui administrate tratamentele pacienţilor şi cum ar putea fi abordate dependenţa de droguri.
Se ştie că, reţeaua de salienţă atribuie valoare lucrurilor din mediu şi este importantă pentru recunoaşterea şi traducerea senzaţiilor interne - inclusiv a efectelor subiective ale drogurilor.
Această cercetare se adaugă la un număr tot mai mare de dovezi care documentează rolul important pe care reţeaua de salienţă pare să îl joace în consumul de substanţe şi în dependenţă. De exemplu, studiile au arătat că persoanele care suferă leziuni la nivelul insular, parte a reţelei de salienţă a creierului, pot avea o remisie completă a dependenţei.
În acest studiu, cercetătorii le-au cerut, de asemenea, pacienţilor să urmărească experienţa conştientă, în timp real, a recompensei sau a euforiei provocate de stimulente ca răspuns atât la doza orală de medicamente, cât şi la cea intravenoasă.
După ce au primit medicamentul pe cale intravenoasă, cercetătorii au observat că activitatea şi conectivitatea reţelei de salienţă, observate prin imagistică fMRI, au fost foarte apropiate de experienţa subiectivă a fiecărui participant de a se simţi drogat.
Atunci când imagistica a arătat o activitate crescută în această parte a creierului, rapoartele participanţilor privind senzaţia de a fi drogat au crescut. Atunci când imagistica a arătat o scădere a activităţii în reţeaua de salienţă, rapoartele participanţilor privind această senzaţie au scăzut.
Cercetătorii susţin că reţeaua identificată în acest studiu este relevantă nu doar pentru acţiunea chimică a drogului, ci şi pentru experienţa conştientă a recompensei drogurilor.
Autorii notează că un pas următor cheie pentru această cercetare va fi acela de a studia dacă inhibarea reţelei de salienţă atunci când cineva ia un drog blochează în mod eficient senzaţia de a fi drogat, ceea ce ar putea susţine şi mai mult reţeaua de salienţă ca o ţintă adecvată pentru tratarea tulburărilor legate de consumul de substanţe.
„Fac cercetări imagistice de peste un deceniu şi nu am văzut niciodată rezultate fMRI atât de consistente şi clare la toţi participanţii", a declarat dr. Peter Manza, cercetător la NIAAA şi unul dintre autorii principali ai studiului.
Aceste rezultate se adaugă la dovezile că reţeaua de salienţă a creierului este o ţintă de studiat pentru potenţiale noi terapii pentru dependenţa de medicamente şi consumul de substanţe.
Înţelegerea mecanismelor cerebrale care stau la baza comportamentului şi a biologiei umane este fundamentală pentru a avansa noi şi mai bune modalităţi de prevenire, diagnosticare şi tratare a bolilor, au subliniat cercetătorii într-un comunicat.
