O echipă de cercetători din Olanda a descoperit conexiuni necunoscute anterior între straturile creierului în timpul lecturii, într-un studiu neuroimagistic realizat în Olanda.
Echipa a utilizat imagini de rezonanţă magnetică funcţională laminară (lfMRI) pentru a investiga pentru prima oară ce se întâmplă atunci când oamenii citesc cuvinte reale în comparaţie cu citirea unor pseudocuvinte şi ce influenţe au acestea asupra straturilor cerebrale profunde.
O întrebare provocatoare este modul prin care limbajul este reprezentat în creier, având în vedere că limbajul implică multe regiuni cerebrale ce interacţionează într-un mod dinamic. De exemplu, atunci când oamenii citesc un cuvânt, ei combină informaţia vizuală ”jos-sus” (nivelul mai scăzut) pentru a recunoaşte literele şi informaţiile cognitive ”sus-jos” (nivelul mai ridicat) pentru a recunoaşte cuvântul şi îi regăsi înţelesul din memorie. Aceste fluxuri de informaţie "sus-jos" şi "jos-sus" sunt foarte dificil de măsurat noninvaziv.
Cercetătorii conduşi de la Daniel Sharoh şi Peter Hagoort de la Donders Center for Cognitive Neuroimaging de la Radboud University Nijmegen, au încercat să cerceteze reţeaua cerebrală de citire la un nivel mai fin.
Pentru aceasta au utilizat RMN-ul de 7 Tesla de la Institutul Erwin L. Hahn pentru Imagistică prin Rezonanţă Magnetică laminar funcţională (lfMRI) din Essen, pentru a măsura activarea cerebrală la diferite adâncimi sau straturi cerebrale aproapiate unul de celălalt şi mai mici de 1 milimetru.
Măsurarea la acest nivel este importantă, având în vedere că straturile pot fi legate de direcţia semnalelor. Straturile atânci sunt asociate cu informaţia "sus-jos", iar straturile de mijloc sunt asociate cu informaţia "jos-sus". Doar fMRI laminar este suficient de sensibil pentru a detecta straturile cerebrale mai adânci. Cu această nouă tehnică, cercetătorii au vrut să găsească un flux de informaţii "sus-jos" la straturile mai adânci pentru citirea cuvintelor.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au creat pseudocuvinte cum ar fi ”rorf” şi ”bofgieneer” pentru a fi comparate cu cuvinte reale cum ar fi ”zalm” (somon) şi ”batterij” (baterie).
Pseudocuvintele sunt cuvinte ”posibile” care însă nu există, sunt pronunţabile şi prin urmare se pot citi. Douăzeci şi unul de vorbitori nativi de olandeză au fost rugaţi să citească cuvintele şi pseudocuvintele silenţios, în timp ce creierul le era scanat. De asemenea, participanţii au văzut secvenţe ce nu se pot citi ale caracterelor inventate cu un font special ce au reconstituit literele existente. Sarcina a fost doar de a apăsa un buton atunci când caracterele formau cuvinte reale.
Comparând activarea cerebrală pentru caracterele ce se puteau citi (cuvinte şi pseudocuvinte) şi caracterele ce nu se puteau citi (font fals), cercetătorii au putut izola zona de citire din creier. De asemenea, această zonă este cunoscută ca ”zona vizuală de formare a cuvintelor” (VWFA) şi este situată în lobul temporal (cortexul stâng occipitotemporal).
Pe urmă, cercetătorii au comparat cuvintele direct cu pseudocuvintele, pentru a explora în continuare zona vizuală de formare a cuvintelor. Informaţia senzorială "sus-jos" este necesară pentru ambele tipuri de caractere, pentru a le recunoaşte ca litere. Apoi, au vrut să vadă dacă informaţia "sus-jos" din zonele de limbaj ar fi de asemenea necesară pentru distingerea cuvintelor de pseudocuvinte.
Cercetătorii au descoperit o activare mai puternică pentru cuvinte decât pentru pseudocuvinte în straturile adânci ale zonei vizuale de formare a cuvintelor. Această activare a fost cauzată de proiecţii "sus-jos" din zone de limbaj mai înalte ale cereierului (girusul temporal stâng de mijloc şi girusul temporal stâng de mijloc posterior.
Acestea sunt zone de limbaj cunoscute ca implicate în recunoaşterea cuvintelor şi înţelesului lor. În contrast, cercetătorii au descoperit o activare mai scăzută în stratul de mijloc al zonei de citire, ceea ce indică faptul că stratul adânc suprimă activarea stratului de mijloc în timpul citirii cuvintelor.
”Aceasta este o descoperire inovatoare pentru toate cercetările legate de imagistică. Pentru prima dată, am stabilit diferite profiluri de activare la straturi diferite ale cortexului şi ne-am dat seama cum acest şablon este legat de influenţa "sus-jos" în procesarea corticală. Acest lucru are consecinţe majore pentru neuroimagistica cognitivă, extinzând cunoştinţele legate de reţelele cerebrale”, a spus Peter Hagoort, coautor al studiului, citat de sciencedaily.com.
