Cercetătorii de la Abramson Cancer Center din cadrul Universităţii Pennsylvania au identificat o metodă prin care să ofere energia necesară celulelor macrofage pentru a le determina să atace şi să distrugă celulele canceroase.
Celulele imunitare numite macrofage trebuie să protejeze organismul, dar cancerul a găsit modalităţi de a le face inactive. Este bine stabilit faptul că macrofagele pot sprijini creşterea şi răspândirea celulelor canceroase sau pot împiedica acest lucru, scrie sciencedaily.com.
Majoritatea tumorilor exprimă, însă, un semnal numit CD47, care poate lăsa macrofagele într-un somn adânc, împiedicându- le astfel să atace celulele canceroase.
Macrofagele sunt celule imune la fel ca celulele T şi B, dar diferă prin faptul că pot "mânca" celule care nu ar trebui să fie în organism.
De fapt, ele sunt cele mai proeminente celule imunologice găsite în cancer, însă majoritatea sunt convinse să contribuie la creşterea şi răspândirea tumorilor, deoarece celulele canceroase opresc frecvent macrofagele să le atace transmiţând un semnal inhibitor, CD47, care exprimă comanda: ”nu mă mânca”.
Cercetătorii spun, îns,ă că doar blocarea semnalelor inhibitoare, cum ar fi CD47, nu este întotdeauna suficientă pentru a convinge macrofagele să atace cancerul şi că sunt necesare două semnale.
În primul rând, ei au nevoie de un semnal pentru a le activa - cum ar fi un agonist receptor de tip Toll. După aceea, un al doilea semnal - cum ar fi un inhibitor al CD47 - poate reduce pragul necesar pentru a lupta împotriva cancerului.
Echipa a folosit această abordare prin activarea macrofagelor cu CpG, un agonist de receptori de tip Toll care trimite primul semnal, şi a constatat că acesta a indus rapid contracţia tumorilor şi supravieţuirea prelungită a şoarecilor folosiţi în testele din laborator chiar şi fără intervenţia celulelor T.
Cercetătătorii au mai descoperit că macrofagele activate au fost capabile să mănânce celulele canceroase chiar şi în prezenţa unor niveluri ridicate de CD47.
Pentru a înţelege baza moleculară a acestui fenomen, echipa a urmărit activitatea metabolică a macrofagelor şi a stabilit că celulele active au început să utilizeze atât glutamina, cât şi glucoza ca un combustibil pentru energia necesară să mănânce celulele canceroase.
Această reluare a metabolizării macrofagelor a fost necesară pentru ca CpG să fie eficientă, iar cercetătorii spun că aceste constatări indică importanţa metabolismului macrofagilor în determinarea rezultatului unui răspuns imunitar.
Cercetătorii mai subliniază că pacienţii cu diabet zaharat, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni sunt trataţi în mod obişnuit cu medicamente care ar putea afecta metabolismul macrofag, însă nu este clar modul în care aceste medicamente pot influenţa reacţiile imunoterapiei la cancer.
