Cercetări conduse de Colegiul Medical Creştin din Vellore, India, au demonstrat utilizarea cu succes a vectorilor lentivirali pentru a furniza terapie genică pacienţilor cu hemofilie A severă.
Studiul cercetătorilor indieni prezintă o alternativă potenţială la terapia genică mediată de virusul adeno-asociat (AAV), abordând excluderea pacienţilor cu anticorpi anti-AAV preexistenţi.
Hemofilia A severă este cauzată de o absenţă genetică sau de o variantă a genelor necesare pentru producerea factorului VIII de coagulare a sângelui, ceea ce duce la sângerări prelungite şi leziuni articulare. Tratamentele actuale, inclusiv terapiile de înlocuire cu terapie genică bazată pe AAV, fie nu au avut un succes total, fie s-au diminuat în timp, fie au putut fi utilizate numai la pacienţii fără anticorpi anti-AAV.
Pentru a depăşi aceste bariere, cercetătorii au explorat vectorii lentivirali, care se integrează în genom şi ocolesc limitările specifice virusurilor adeno-asociate.
În studiul, publicat recent în The New England Journal of Medicine - NEJM, cercetătorii au utilizat un vector lentiviral pentru a administra terapia genică la cinci pacienţi cu hemofilie A.
După tratament, toţi cei cinci au avut niveluri stabile de factor VIII în sânge, fără probleme grave de siguranţă. În timpul perioadei de observaţie de urmărire, niciunul dintre pacienţi nu a prezentat sângerări necontrolate.
Perioada de urmărire a variat între pacienţi de la 9 la 27 de luni, cu o medie de 14 luni.
Rezultatele generale ale terapiei genice lentivirale sunt promiţătoare în ceea ce priveşte depăşirea unei limitări a abordărilor mediate de virusurile adeno-asociate, cu capacitatea de a ocoli anticorpii anti-AAV.
Pot exista unele complicaţii critice pentru terapiile genice lentivirale în general, care ar trebui mai întâi rezolvate, potrivit unui editorial, „Ar putea Lentivirusul să depăşească provocările terapiei genice AAV în hemofilia A?”, publicat, de asemenea, în The New England Journal of Medicine - NEJM.
Sunt exprimate îngrijorări cu privire la integrarea lentivirusului în genomul gazdei. Studiile anterioare au asociat vectorii lentivirali cu cancerul de sânge cu un factor de risc mai mare de 10 %, cu unii factori de confuzie majori.
Într-un studiu anterior, menţionat în editorial, 7 din 67 de pacienţi trataţi cu terapie genică administrată cu vectori lentivirali au dezvoltat cancere hematologice din cauza inserţiilor genice. Factorul de confuzie este că, în studiul anterior, toţi cei 7 au primit condiţionare cu busulfan şi ciclofosfamidă, un regim cunoscut ca fiind leucemogen.
În cercetarea actuală, treosulfan a fost utilizat în loc de busulfan în regimul de condiţionare, contracarând potenţial confuzia studiului anterior.
Având în vedere dimensiunea redusă a eşantionului şi timpul scurt de urmărire, vor fi necesare mai multe cercetări înainte ca terapia genică lentivirală să poată fi considerată în întregime sigură, deşi ar putea exista un cost-beneficiu suficient pentru unii pacienţi care suferă în prezent de hemofilie A severă, spun autorii.
