Este binecunoscută starea de bine pe care o resimţim atunci când mergem în natură şi respirăm aer curat. Beneficiile pentru sănătate ar putea să însemne mai mult decât absenţa poluării, spun cercetătorii.
Când ne gândim la nutrienţi, ne gândim la lucrurile pe care le obţinem din regimul alimentar, însă o privire atentă asupra literaturii de specialitate arată că există dovezi ştiinţifice puternice că oamenii pot absorbi unii nutrienţi şi din aer.
Într-un articol ştiinţific, publicat în revista Advances in Nutrition, doi cercetători, Flávia Fayet-Moore, lector la facultatea de Ştiinţe ale Mediului şi Vieţii, din cadrul Universităţii din Newcastle, şi Stephen R. Robinson, profesor de psihologie şi cercetător la Universitatea RMIT, propun pentru denumirea de „aeronutrienţi” - pentru a-i diferenţia de „gastronutrienţii” care sunt absorbiţi de intestin.
Cercetătorii spun că respiraţia poate suplimenta dieta cu nutrienţi esenţiali precum iodul, zincul, manganul şi unele vitamine. Această idee este puternic susţinută de datele recent publicate.
Respiraţia este constantă
Respirăm aproximativ 9.000 de litri de aer pe zi şi 438 de milioane de litri într-o viaţă. Spre deosebire de mâncare, respiraţia nu se opreşte niciodată. Expunerea la componentele din aer, chiar şi în concentraţii foarte mici, se acumulează în timp.
Până în prezent, o mare parte din cercetările privind efectele aerului asupra sănătăţii s-au axat pe poluare. Accentul este pus pe filtrarea a ceea ce este rău, mai degrabă decât pe ceea ce ar putea fi benefic. De asemenea,întrucât o singură respiraţie conţine cantităţi minuscule de nutrienţi, aceasta nu a părut semnificativă.
Timp de milenii, diferite culturi au apreciat natura şi aerul proaspăt ca fiind benefice pentru sănătate. Noul concept de aeronutrienţi arată că aceste opinii sunt susţinute de ştiinţă. Oxigenul, de exemplu, este din punct de vedere tehnic un nutrient - o substanţă chimică „necesară organismului pentru a susţine funcţiile de bază”.
Doar că nu obişnuim să ne referim la el în acest fel, deoarece îl respirăm, mai degrabă decât îl mâncăm, scriu cei doi cercetători în articol.
Cum acţionează aeronutrienţii?
Aeronutrienţii pătrund în organism fiind absorbiţi prin reţelele de mici vase de sânge din nas, plămâni, epiteliul olfactiv (zona în care este detectat mirosul) şi orofaringe (partea din spate a gâtului).
Plămânii pot absorbi molecule mult mai mari decât o face intestinul - de 260 de ori mai mari, pentru a fi exacţi, scriu cercetătorii. Aceste molecule sunt absorbite intacte în fluxul sanguin şi în creier.
Medicamentele care pot fi inhalate (nicotina şi anestezicele, pentru a numi doar câteva) vor intra în organism în câteva secunde. Acestea sunt eficiente la concentraţii mult mai mici decât ar fi necesare dacă ar fi consumate pe cale orală.
În comparaţie, intestinul descompune substanţele în cele mai mici părţi ale lor cu ajutorul enzimelor şi acizilor. Odată ce acestea intră în fluxul sanguin, sunt metabolizate şi detoxificate de ficat.
Intestinul este foarte bun la asimilarea amidonului, zahărului şi aminoacizilor, dar nu este la fel de bun la asimilarea anumitor clase de medicamente. De fapt, oamenii de ştiinţă lucrează continuu la îmbunătăţirea medicamentelor, astfel încât să le putem lua eficient pe cale orală.
Aerul proaspăt din natură este perceput pe scară largă ca fiind sănătos. Dovezile există de zeci de ani
Multe dintre ideile ştiinţifice indică beneficiile respirării unui aer curat. Cercetări din anii 1960 au arătat că lucrătorii de la spălătorii expuşi la iod în aer aveau niveluri mai ridicate de iod în sânge şi urină.
Mai recent, cercetătorii din Irlanda au studiat şcolarii care locuiau în apropierea zonelor de coastă bogate în alge marine, unde nivelurile atmosferice de iod gazos erau mult mai ridicate. Aceşti copii aveau semnificativ mai mult iod în urină şi erau mai puţin predispuşi la deficit de iod decât cei care locuiau în zone de coastă cu un conţinut mai scăzut de alge marine sau în zone rurale. Nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte iodul din dieta alimentară, au specificat cercetătorii.
Acest lucru sugerează că iodul din aer - în special în locurile cu multe alge marine - ar putea contribui la suplimentarea iodului alimentar, ceea ce îl face un aeronutrient pe care organismul uman l-ar putea absorbi prin respiraţie.
Manganul şi zincul pot intra în creier prin neuronii responsabili pentru capacitatea din nas de a simţi mirosul. Manganul este un nutrient esenţial, dar o cantitate prea mare poate dăuna creierului. Acest lucru se observă la sudori, care sunt expuşi la niveluri ridicate din aer şi au niveluri nocive de acumulări de mangan.
Cilia (structuri asemănătoare firului de păr) din sistemul olfactiv şi respirator au receptori speciali care se pot lega de o serie de alţi potenţiali aeronutrienţi. Aceştia includ nutrienţi precum colina, vitamina C, calciu, mangan, magneziu, fier şi chiar aminoacizi.
Cercetările publicate în urmă cu peste 70 de ani au arătat că vitamina B12 sub formă de aerosoli poate trata deficitul de vitamina B12. Acest lucru este foarte important pentru persoanele care au rate ridicate de deficienţă de B12, cum ar fi veganii, persoanele în vârstă, cele cu diabet şi cele cu un consum excesiv de alcool.
Cum ar putea fi exploataţi aeronutrienţii?
Există încă o mulţime de necunoscute, spun autorii articolului. În primul rând, trebuie determinate ce componente ale aerului sunt benefice pentru sănătate în medii naturale precum spaţiile verzi, pădurile, oceanul şi munţii. Până în prezent, cercetările s-au axat predominant pe toxine, particule şi alergeni precum polenul.
În continuare, ar trebui să se determine care dintre aceste componente pot fi clasificate drept aeronutrienţi.
Având în vedere că vitamina B12 sub formă de aerosoli s-a dovedit deja sigură şi eficientă, cercetările ulterioare ar putea analiza dacă transformarea altor micronutrienţi, cum ar fi vitamina D, în aerosoli ar putea contribui la combaterea deficienţelor generalizate de nutrienţi.
Aceşti potenţiali aeronutrienţi ar trebui studiaţi în cadrul unor experimente controlate pentru a determina doza, siguranţa şi contribuţia lor la beneficiile pentru organism.
Cercetătorii speră că aeronutrienţii ar putea ajuta la prevenirea unora dintre bolile moderne ale urbanizării. Într-o zi, ghidurile nutriţionale ar putea recomanda inhalarea de nutrienţi, sau petrecerea unui timp suficient în natură pentru a obţine aeronutrienţi, în plus faţă de o dietă sănătoasă şi echilibrată, concluzionează articolul.
