O terapie genică individualizată a fost administrată în cadrul unui studiu clinic cu un singur pacient la Spitalul canadian pentru copii bolnavi (SickKids) în martie 2022. Pacientul, un băiat acum în vârstă de 6 ani, suferă de paraplegie (paralizie) spastică de tip 50 (SPG50), o tulburare neurodegenerativă progresivă „ultra-rară" care cauzează întârzieri în dezvoltare, tulburări de vorbire, convulsii, o paralizie progresivă a tuturor celor patru membre şi este de obicei fatală până la vârsta adultă. Un studiu de caz, care descrie intervenţia clinică revoluţionară, a fost publicat vineri şi documentează parcursul băiatului în cele 12 luni care au urmat procedurii, împreună cu impactul nou pe care acest studiu îl are asupra viitorului medicinei genetice.
Potrivit echipei de specialişti de la spitalul canadian SickKids, evoluţia afecţiunii copilului a fost modificată simţitor în urma intervenţiei.
Băiatul avea un an în 2019 când a fost supus secvenţierii genomului la spitalul canadian SickKids, care a arătat că avea două variante cauzatoare de boală într-o genă numită AP4M1.
Aceste variante duc la SPG50, o tulburare neurodegenerativă progresivă care provoacă întârzieri în dezvoltare, tulburări de vorbire, convulsii, o paralizie progresivă a tuturor celor patru membre şi poate fi fatală.
În anii care au urmat diagnosticării sale, copilul a suferit întârzieri persistente în dezvoltare şi spasticitate musculară crescută progresivă.
La momentul diagnosticării sale şi până în prezent, băiatul este singurul pacient cunoscut cu SPG50 din Canada.
Se estimează că, aproximativ 80 de copii din întreaga lume sunt afectaţi de această boală genetică.
Opţiunile de tratament ale copilului erau extrem de limitate, iar părinţii săi au înfiinţat organizaţia caritabilă CureSPG50, strângând milioane de dolari în speranţa de a dezvolta o terapie genică care l-ar putea ajuta pe băiat şi pe alţii ca el cu SPG50.
Aceştia au colaborat cu medici şi companii din SUA şi Canada pentru a coordona cercetarea, dezvoltarea şi fabricarea unei terapii de înlocuire a genei, menită să ofere o versiune normală a genei AP4M1.
După ce terapia a fost testată cu succes în laborator pe modele animale şi a fost gata să fie administrată la om, o echipă de medici şi cercetători de la SickKids a intrat în acţiune pentru a deschide un studiu clinic.
Studiile clinice sunt o parte esenţială a procesului de dezvoltare a medicamentelor şi reprezintă adesea punctul în care potenţialele terapii vor eşua.
În încercarea de a încetini progresia afecţiunii sale, o echipă de cercetare clinică de la spitalul SickKids din Canada i-a administrat băiatului, în 2022, terapia genică, concepută pentru un singur pacient, la mai puţin de trei ani de la diagnosticul său iniţial.
Studiul clinic care documentează acest studiu de caz a fost publicat vineri în revista Nature Medicine.
Ce este terapia genică?
Terapia genică este o modalitate de a furniza o copie sănătoasă a unei gene în celulele unei persoane care are o genă (gene) defectă(e).
În cazul lui Michael Pirovolakis, SPG50 este provocată de două variante patogene ale unei gene numite AP4M1.
Echipa de cercetare clinică a administrat gena AP4M1 sănătoasă în lichidul spinal al băiatului, care a transportat gena direct la celulele nervoase.
„Deşi aceste boli ultra-rare sunt unice, fluxul nostru de lucru oferă o foaie de parcurs pentru terapiile genice care ar putea ajuta mulţi dintre miile de copii din Canada cu afecţiuni genetice rare", spune dr. Jim Dowling, medic în cadrul diviziei de neurologie şi cercetător principal în cadrul programului de genetică şi biologia genomului de la SickKids,
Datorită unei colaborări cu medici şi companii din Statele Unite şi Canada pentru a coordona cercetarea, dezvoltarea şi fabricarea unei terapii de înlocuire a genelor, echipa a fost, în mod remarcabil, capabilă să îi administreze băiatului tratamentul de terapie genică în termen de trei ani de la diagnostic.
În cele 12 luni după ce a primit tratamentul, băiatul nu a experimentat niciun efect secundar grav şi, contrar caracterului distinctiv al afecţiunilor neurodegenerative precum SPG50, în cazul acestuia boala nu pare să progreseze în continuare.
De asemenea, el a început să prezinte semne potenţiale de îmbunătăţire. Pentru prima dată, copilul a fost capabil să stea cu călcâiele pe pământ. De asemenea, a înregistrat îmbunătăţiri în unele aspecte ale neurodezvoltării sale.
„Când am auzit că Michael a fost diagnosticat cu această boală teribilă, lumea noastră s-a prăbuşit. Am fost pierduţi şi distruşi ca familie", spun părinţii lui Michael, Terry şi Georgia.
„Din fericire, am avut o echipă uimitoare la spitalul SickKids şi o comunitate care ne-a sprijinit, care ne-a ridicat şi ne-a dat încrederea de a strânge milioane de dolari şi de a crea o terapie, nu numai pentru Michael, ci şi pentru alţi copii afectaţi de această boală, pentru generaţiile viitoare", au mai spus ei.
Viitorul terapiei genice
Echipa de cercetare clinică continuă să urmărească progresele băiatului, dar studiul oferă dovezi iniţiale importante privind siguranţa şi eficacitatea terapiei genice pentru reducerea sau oprirea progresiei SPG50.
În mod important, rezultatele evidenţiază, de asemenea, modul în care terapia genică poate fi dezvoltată rapid şi personalizată pentru pacienţii individuali cu afecţiuni genetice rare.
Echipa speră că această abordare poate fi utilizată şi pentru alte afecţiuni în viitor pentru a ajuta la realizarea programului Medicină pediatrică de precizie (Precision Child Health) la spitalul canadian, pentru a oferi îngrijire individualizată pentru fiecare pacient.
„Există peste 10.000 de boli rare individuale şi majoritatea sunt fără terapie", spune dr. Dowling. „Oferim un proiect care, cu finanţare şi sprijin adecvate, are potenţialul de a schimba viaţa pacienţilor cu boli rare şi un viitor în care fiecare copil poate beneficia de medicina de precizie".
Foto: Michael, la spitalul SickKids înainte de a primi terapie genică în cadrul unui studiu clinic cu un singur pacient pentru paraplegia spastică de tip 50 (SPG50). Credit: The Hospital for Sick Children, Canada.
