O terapie genică pentru o afecţiune rară a sângelui furnizează rezultate iniţiale pozitive în ultima fază a studiilor clinice

O terapie genică pentru o afecţiune rară a sângelui furnizează rezultate iniţiale pozitive în ultima fază a studiilor clinice

O terapia genică experimentală pentru hemofilia A a redus semnificativ numărul de episoade hemoragice anuale la pacienţii cu această boală rară într-un studiu în stadiu avansat şi a funcţionat mai bine decât tratamentul standard actual, potrivit rezultatelor iniţiale din ultima fază a studiilor clinice.

La o persoană sănătoasă, factorii de coagulare ajută la formarea unui cheag de sânge şi la oprirea sângerărilor. Persoanele cu hemofilie au un defect într-o genă care reglează producţia de proteine numite factori de coagulare, ceea ce duce la sângerări spontane şi severe în urma unor leziuni sau intervenţii chirurgicale.

Hemofilia A, denumită şi deficitul de factor VIII (FVIII) sau hemofilia clasică, este o tulburare ereditară în care sângele nu se coagulează normal. Disfuncţia genetică este determinată de absenţa sau deficitul factorului VIII, o proteină de coagulare.

Netratată, această deficienţă a factorului VIII cauzează apariţia de tulburări de coagulare a sângelui, inclusiv sângerări la nivelul articulaţiilor, muşchilor şi organelor interne, care pot cauza probleme grave de sănătate.

Deşi afecţiunea este transmisă genetic de la părinţi la copii, aproximativ o treime dintre cazuri sunt determinate de o mutaţie spontană – o modificare a unei gene.

În prezent, tratamentul standard pentru pacienţii cu hemofilie A constă în înlocuirea de rutină a proteinei de coagulare numită factor VIII.

Terapiile de înlocuire a factorilor de coagulare, care reprezintă terapia standard pentru această afecţiune, introduc factorul de coagulare a sângelui care lipseşte, prin injectarea produselor de tratament în vena unei persoane, astfel încât sângele să se coaguleze corect.

Noua terapie genică experimentală este testată în prezent în studiul de fază III, AFFINE. Datele din grupul de 75 de pacienţi au arătat că 84% dintre cei cărora li s-a administrat terapia genică  au avut niveluri ale factorului VIII peste 5% la 15 luni după perfuzie, a anunţat miercuri, într-un comunicat, dezvoltatorul terapiei genice, gigantul american Pfizer.

Giroctocogene fitelparvovec este o terapie genică nouă, experimentală, compus din factorul VIII de coagulare umană recombinant cu domeniul B eliminat. Acesta care conţine o capsidă AAV6 modificată prin bioinginerie genetică şi o genă FVIII de coagulare umană ştearsă de domeniul B modificat.

Scopul acestui tratament experimental pentru persoanele care trăiesc cu hemofilie A este ca o singură perfuzie de giroctocogene fitelparvovec să le permită să producă singuri FVIII pentru o perioadă extinsă de timp, oferind protecţie împotriva sângerărilor şi reducând nevoia de profilaxie de rutină cu perfuzii sau injecţii intravenoase (IV), a precizat compania1,2,3,4.

Severitatea hemofiliei este determinată de cantitatea de factor din sânge. Cu cât cantitatea de factor este mai mică, cu atât este mai probabil să apară sângerări care pot duce la probleme grave de sănătate5.

Hemofilia A apare la aproximativ 25 din fiecare 100.000 de naşteri de sex masculin la nivel mondial6, conform datelor citate de Pfizer, majoritatea dintre aceştia având o formă moderată până la severă a bolii pentru care a fost testată terapia genică.

Datele aduc producătorul farma cu un pas mai aproape de obţinerea aprobării autorităţilor de reglementare americane pentru o a doua terapie genică pentru tratarea hemofiliei.

În aprilie, Pfizer a primit aprobarea Administraţiei americane pentru Alimente şi Medicamente (FDA) pentru Beqvez (fidanacogene elaparvovec) ca terapie genică unică pentru hemofilia B, un tip mai puţin frecvent de boală. Comitetul pentru medicamente de uz uman (CHMP) din cadrul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) a oferit la rândul său o opinie pozitivă pentru această terapi pentru hemofilia B. Decizia de autorizare de punere pe piaţă aparţine Comisiei Europene, care urmează de obicei recomandările experţilor EMA. Dacă va fi autorizată în UE tratamentul va fi pus pe piaţă sub denumirea comercială Durveqtix (fidanacogene elaparvovec).

Dacă va fi aprobată, noua terapia genică pentru hemofilie A va concura cu prima terapie genică pentru tratamentul hemofiliei A severe, Roctavian, al BioMarin Pharmaceutical, care a fost aprobată în Statele Unite anul trecut şi are un preţ de 2,9 milioane de dolari. Terapia a primit autorizare condiţionată în Uniunea Europeană, în august 2022.

Pfizer a declarat că terapia sa genică pentru hemofilie A a atins obiectivul principal de non-inferioritate în comparaţie cu terapia de înlocuire a factorului VIII în ceea ce priveşte reducerea ratei anuale de sângerare la pacienţi, şi, totodată, a demonstrat superioritate faţă de tratamentul standard actual.

Compania a mai anunţat că va prezenta date suplimentare la următoarele întâlniri medicale.

Pfizer co-dezvoltă terapia genică pentru hemofilie A împreună cu Sangamo Therapeutics, de la care a obţinut licenţa.

1 Ohmori T, Mizukami H, Ozawa K, et al. New approaches to gene and cell therapy for hemophilia. J Thromb Haemost. 2015;13(Suppl 1): S133-142.

2 Furlan R, Krishnan S, Vietri J. Patient and parent preferences for characteristics of prophylactic treatment in hemophilia. Patient Prefer Adherence. 2015; 9:1687-1694.

3 Centers for Disease Control and Prevention. What is hemophilia? October 2023. Available at: https://www.cdc.gov/ncbddd/hemophilia/facts.html#:~:text=Hemophilia%20is%20usually%20an%20inherited,can%20help%20to%20stop%20bleeding

4 Pfrepper, Christian, et al. "Emicizumab for the Treatment of Acquired Hemophilia A: Consensus Recommendations from the GTH-AHA Working Group." Hämostaseologie (2023).

5 Srivastava A, Santagostino E, Dougall A, et al. WFH guidelines for the management of hemophilia, 3rd Edition; 2020. Haemophilia, 26(S6), 1–158.

6 Iorio A, Stonebraker JS, Chambost H, et al. Establishing the Prevalence and Prevalence at Birth of Hemophilia in Males: A Meta-analytic Approach Using National Registries. Ann Intern Med 2019;171(8):540-546.

viewscnt