Copiii cu tulburări de comportament prezintă diferenţe generalizate în structura creierului, a descoperit un studiu, publicat miercuri.
Oamenii de ştiinţă au descoperit „diferenţe structurale cerebrale generalizate” la copiii cu tulburări de comportament.
Într-un studiu, publicat miercuri, ei au identificat noi zone în creier asociate cu tulburările de comportament, oferind direcţii viitoare pentru eforturile de cercetare şi practica clinică.
Recentul studiu studiu sugerează că tulburarea de sănătate mintală, frecventă asociată cu comportamente perturbatoare, disruptive, agresive şi antisociale la copii, cum ar fi bătăile, bullying-ul (intimidarea) şi încălcarea regulilor, ar putea fi depistată prin scanarea creierului.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că există diferenţe structurale distincte în creierul copiilor care suferă de tulburări de comportament, o afecţiune insuficient recunoscută, asociată cu minciuna, furtul, chiulul de la şcoală şi lipsa remuşcărilor.
Se consideră că aproximativ 5% dintre copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani suferă de tulburări de comportament.
Cercetarea asupra tinerilor care prezintă un model persistent de tulburare de comportament a evidenţiat modificări ample ale structurii creierului în examinările de neuroimagistică.
Cea mai pronunţată diferenţă a fost identificată într-o zonă mai mică a stratului exterior al creierului, cunoscută sub numele de cortex cerebral, care este esenţială pentru multe aspecte ale comportamentului, cogniţiei şi emoţiilor.
Constatările se bazează pe scanările creierului a aproape 2.500 de copii în ceea ce echipa a declarat a fi cel mai mare studiu de acest gen.
Dr. Yidian Gao, de la Facultatea de Psihologie şi Centrul pentru Sănătatea Creierului Uman din cadrul Universităţii din Birmingham, a declarat că această cercetare „oferă cele mai convingătoare dovezi până în prezent că tulburarea de comportament este asociată cu diferenţe structurale generalizate ale creierului”.
Studiul a fost condus de o echipă care a inclus şi cercetători de la Institutele Naţionale americane de Sănătate (NIH) şi va fi publicat în numărul din august al revistei The Lancet Psychiatry.
„Tulburarea de comportament are printre cele mai mari poveri ale oricărei tulburări mintale la tineri. Cu toate acestea, rămâne insuficient studiată şi subtratată. Înţelegerea diferenţelor cerebrale asociate cu această tulburare ne duce cu un pas mai aproape de dezvoltarea unor abordări mai eficiente pentru diagnostic şi tratament, cu scopul final de a îmbunătăţi rezultatele pe termen lung pentru copii şi familiile lor”, a declarat coautorul studiului, dr. Daniel Pine, şeful programului de dezvoltare şi neuroştiinţe afective din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Mintală al NIH.
„Următorii paşi cheie sunt urmărirea copiilor în timp pentru a determina dacă diferenţele în structura creierului observate în acest studiu sunt o cauză a tulburării de comportament sau o consecinţă pe termen lung a traiului cu această tulburare”, a precizat el.
Studiul oferă noi dovezi că modificările cerebrale sunt mai răspândite decât s-a arătat anterior, acoperind toţi cei patru lobi şi atât regiunile corticale, cât şi subcorticale.
Aceste constatări oferă noi căi de investigare a posibilelor legături de cauzalitate între diferenţele în structura creierului şi simptomele tulburării de comportament pentru ţintirea regiunilor creierului ca parte a eforturilor clinice de îmbunătăţire a diagnosticului şi tratamentului.
„Deşi nu ştim încă cum diferenţele pe care le-am identificat ar putea fi utilizate pentru a îmbunătăţi tratamentul copiilor cu tulburare de comportament, este clar că aceşti copii care suferă de această tulburare nu pot fi pur şi simplu etichetaţi drept «obraznici»”, a declarat dr. Marlene Staginnus, coautor principal de la departamentul de psihologie de la Universităţii din Bath.
Potrivit Colegiului Regal al Psihiatrilor din Marea Britanie, tulburarea de comportament este mult mai mult decât o copilărie răutăcioasă obişnuită sau o rebeliune adolescentină, şi implică comportamente agresive extreme şi de lungă durată.
Deşi asociată cu o povară mare pentru familii şi societăţi, tulburarea de comportament este una dintre cele mai puţin cercetate tulburări psihiatrice, spun oamenii de ştiinţă.
Pentru a afla mai multe, o echipă internaţională condusă de Universitatea din Birmingham a analizat scanările cerebrale a 1 185 de copii diagnosticaţi cu tulburări de comportament şi a 1 253 de copii fără această afecţiune.
Datele RMN standardizate au provenit de la tineri cu vârste cuprinse între 7 şi 21 de ani care au participat la 15 studii în întreaga lume.
Analizele au comparat suprafaţa şi grosimea cortexului cerebral şi volumul regiunilor cerebrale subcorticale mai profunde a tinerilor diagnosticaţi cu tulburare de comportament şi a celor fără această tulburare.
Analize suplimentare au comparat măsurile cerebrale corticale şi subcorticale între băieţi şi fete şi în funcţie de vârsta de debut a simptomelor (copilărie versus/vs adolescenţă) şi de nivelul de empatie şi alte trăsături prosociale (ridicat vs. scăzut).
Tinerii cu tulburări de comportament au avut o suprafaţă totală mai mică în întregul cortex şi în 26 din 34 de regiuni individuale, dintre care două au prezentat, de asemenea, modificări semnificative ale grosimii corticale.
Tinerii cu tulburări de comportament aveau, de asemenea, un volum mai mic în mai multe regiuni subcorticale ale creierului, inclusiv amigdala, hipocampul şi talamusul, care joacă un rol central în reglarea comportamentelor care sunt adesea dificile pentru persoanele cu această tulburare.
Deşi unele dintre aceste regiuni ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal şi amigdala, au fost legate de tulburarea de comportament în studii anterioare, alte regiuni au fost implicate în tulburare pentru prima dată.
Asocierile cu structura creierului nu au fost diferite între băieţi şi fete şi au fost observate în subgrupuri de tulburări de comportament bazate pe vârsta de debut şi pe nivelul trăsăturilor prosociale.
Tinerii care au prezentat semne ale unei forme mai severe a tulburării, indicate de un nivel scăzut de empatie, vinovăţie şi remuşcări, au prezentat cel mai mare număr de modificări ale creierului.
Rezultatele au arătat că suprafaţa stratului exterior al creierului, cortexul, a fost „semnificativ redusă” la copiii cu tulburări de comportament, au declarat cercetătorii.
De asemenea, volumul zonelor din adâncul creierului, asociate cu funcţii precum reglarea emoţiilor, limbajul şi raţionamentul, a fost redus, au adăugat ei.
Cercetătorii nu au găsit nicio diferenţă semnificativă între fetele şi băieţii cu tulburare de comportament, deşi băieţii sunt mai susceptibili de a fi diagnosticaţi.
Unele dintre diferenţele cerebrale asociate cu tulburarea de comportament au fost similare cu cele găsite anterior la copiii cu ADHD (tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie), a declarat echipa, dar au existat, de asemenea, alte caracteristici distincte pentru trăsăturile tulburării de comportament, cum ar fi lipsa de empatie sau vinovăţie.
Creşterea numărului de diagnostice de tulburări mintale pare a fi un fenomen global, de exemplu estimările privind prevalenţa ADHD la nivel mondial fiind de 5,29%, iar media în Europa fiind de 4,6%. Cifrele sunt mult mai ridicate în Australia (11,2%), America (11%) şi Africa (8,5%) [1].
„Având în vedere că tulburarea de comportament contribuie în mod semnificativ la povara globală asupra sănătăţii mintale, trebuie să vedem investiţii în cercetare la niveluri similare cu cele din ADHD şi autism”, a precizat dr. Staginnus.
Aceste rezultate ale celui mai mare, mai divers şi mai solid studiu de până acum privind tulburarea de comportament sunt în concordanţă cu un număr tot mai mare de dovezi conform cărora tulburarea este legată de structura creierului.
„Există o mulţime de cercetări care examinează potenţialii factori de risc pentru tulburarea de comportament, dar nu este încă clar care sunt cauzele acestor diferenţe structurale ale creierului la tinerii cu aceste probleme", a adăugat dr. Stephane De Brito, de la Centrul pentru sănătatea creierului uman a Universităţii din Birmingham.
Cercetătorii bănuiesc că evenimente timpurii, de exemplu, experienţele de maltratare în copilărie ar putea juca un rol important.
„Prin înţelegerea modului în care tulburările de comportament se leagă de problemele ulterioare, inclusiv criminalitatea la vârsta adultă, dar şi anxietatea şi depresia, începem să vedem cât de important este să-i înţelegem şi să-i ajutăm pe aceşti tineri şi familiile lor", au concluzionat autorii studiului.
[1] https://www.birmingham.ac.uk/research/perspective/adhd
