Pierderea auzului afectează peste 60% dintre adulţii cu vârsta de 70 de ani şi peste din Statele Unite şi se ştie că este legată de un risc crescut de demenţă. Motivul acestei asocieri însă nu este pe deplin înţeles.
Într-un nou studiu, cercetătorii încearcă să înţeleagă asocierea dintre pierderea auzului şi riscul crescut de demenţă
O echipă de cercetători de la Universitatea San Diego din California şi de la Institutul de Cercetare în Sănătate Kaiser Permanente Washington a folosit teste de auz şi imagistică prin rezonanţă magnetică (RMI) pentru a determina dacă deficienţa de auz este asociată cu diferenţe în anumite regiuni ale creierului.
Cercetătorii au raportat recent în Journal of Alzheimer's Disease că, persoanele înrolate în acest studiu observaţional care aveau deficienţe de auz prezentau diferenţe microstructurale în zonele auditive ale lobului temporal şi în zonele cortexului frontal implicate în procesarea vorbirii şi a limbajului, precum şi în zonele implicate în funcţia executivă.
Aceste rezultate sugerează că deficienţa de auz poate duce la modificări în zonele creierului legate de procesarea sunetelor, precum şi în zonele creierului care sunt legate de atenţie, spun cercetătorii.
„Efortul suplimentar implicat de încercarea de a înţelege sunetele poate produce modificări în creier care duc la un risc crescut de demenţă", a declarat într-un comunicat publicat marţi, cercetătorul principal Linda K. McEvoy, profesor emerit al Şcolii de Sănătate Publică şi Ştiinţa Longevităţii Umane de la UC San Diego.
Potrivit specialiştilor, intervenţiile care ajută la reducerea efortului cognitiv necesar pentru a înţelege vorbirea - cum ar fi utilizarea subtitrărilor la televizor şi la filme, subtitrările în direct sau aplicaţiile „vorbire-text (speech-to-text)", protezele auditive şi accesarea unor medii liniştite în loc de spaţii zgomotoase - ar putea fi importante pentru protejarea creierului şi reducerea riscului de demenţă.
Echipa a adunat date dintr-un studiu longitudinal privind îmbătrânirea sănătoasă care a inclus date dintr-o cohortă a locuitorilor dintr-o suburbie din San Diego, lansat în 1972.
Pentru această analiză, 130 de participanţi la studiu au fost supuşi unor teste de prag auditiv în cadrul vizitelor la clinici de cercetare între 2003 şi 2005 şi, ulterior, au fost supuşi unor scanări RMN între 2014 şi 2016.
Rezultatele studiului arată că deficienţa de auz este asociată cu modificări cerebrale specifice la nivel regional care pot apărea din cauza deprivării senzoriale şi a efortului sporit necesar pentru a înţelege stimulii de procesare auditivă.
Potrivit prof. Emilie T. Reas, de la facultatea de medicină a UC San Diego, unul dintre autori, constatările subliniază importanţa protejării auzului prin evitarea expunerii prelungite la sunete puternice, purtarea de protecţie auditivă atunci când se folosesc instrumente puternice şi reducerea utilizării medicamentelor ototoxice.
