Primul studiu la om al unui sistem CRISPR Cas administrat prin terapia genică cu virus adeno-asociat 9 pentru tratarea HIV a reuşit să ţintească numai ADN-ul vizat şi a fost eliminat din sânge în termen de 6 luni.
EBT-101-001 este prima terapie genică experimentală administrată intravenos concepută pentru a ataca genomul proviral HIV latent cu un multiplex CRISPR Cas9 al virusului adeno-asociat de serotip 9.
Rezultatele fazei 1/2, prezentate la Conferinţa Internaţională SIDA (22-26 iulie) sunt „un prim pas”, a declarat dr. Rachel Presti, director medical al unităţii de cercetare clinică a bolilor infecţioase de la Universitatea Washington, din St. Louis, statul Missouri.
„Acest studiu este foarte unic”, a adăugat Chantelle Ahlenstiel, cercetător principal în imunovirologie şi patogeneză la Institutul Kirby de la Universitatea New South Wales din Sydney, Australia.
„A fost un studiu cu risc ridicat care a arătat un profil de siguranţă foarte promiţător”, a spus ea.
Studiul a inclus şase pacienţi împărţiţi în două grupuri de doze: 0,9 x 1012 şi 3 x 1012 de gene vectoriale per kg, acesta din urmă fiind cunoscut drept grupul cu doze mari.
Virusul adeno-asociat 9 vizează celulele T CD4+ care adăpostesc provirusul HIV latent.
Antiretroviralul a patru dintre cei şase participanţi a fost întrerupt la 12 săptămâni după perfuzie.
Intervalele post-doză au variat de la 2 ani la 10 săptămâni.
„Nu au existat leziuni ale ADN-ului în afara ţintei care să fi fost identificate până acum”, a precizat dr. Presti.
Tratamentul îşi găseşte ţinta
Terapia şi-a atins ţinta, a explicat Presti, „dar, evident, continuăm să urmărim aceşti pacienţi”.
Nivelurile ARN HIV au revenit la toţi cei patru participanţi care au avut o întrerupere antiretrovirală, dar un pacient a avut o revenire întârziată de aproape 16 săptămâni, împreună cu o scădere semnificativă a rezervorului HIV.
„Acesta este cel mai promiţător rezultat, dar observat doar la o singură persoană”, a precizat dr. Presti într-un interviu pentru Medscape.
Un participant a avut o scădere a numărului de CD4+, astfel încât nu a putut întrerupe tratamentul antiretroviral, iar altul nu atinsese pragul de 12 săptămâni pentru întreruperea tratamentului.
În timpul întreruperii tratamentului, niciunul dintre pacienţi nu a avut sindrom retroviral acut, a mai precizat dr. Presti.
„Aceste puncte finale promit că poate a existat un efect la cel puţin un participant şi încercăm să ne dăm seama ce a fost diferit la acea persoană şi cum putem continua să îmbunătăţim acest lucru”, a precizat ea.
„Credem că, cu produsele de generaţie următoare, am putea obţine o ţintire mai eficientă a vectorului şi am putea îmbunătăţi şi specificitatea terapiei”, a specificat aceasta.
Niciunul dintre participanţii la studiu nu a prezentat evenimente adverse grave, deşi la cei şase pacienţi s-au manifestat nouă evenimente adverse de grad scăzut apărute în timpul tratamentului.
Potrivit specialiştilor, studiul restrâns a indicat „scăderi destul de variate” în rezervorul latent al HIV în rândul participanţilor, cele două secvenţe CRISPR ARNghid (ARNg) proiectate pentru subtipul B având multiple nepotriviri cu secvenţele virusului de subtip B la unii dintre cei şase participanţi.
„Va fi important să proiectăm în continuare ARNg care este foarte conservat în toate subtipurile HIV pentru a dezvolta o terapie genică HIV aplicabilă la nivel mondial”, a precizat Ahlenstiel.
Este probabil ca persoanele care au un rezervor mai redus şi mai simplu, să fie mai susceptibile pentru a obţine beneficii cu terapie antiretrovirală consecventă, şi asta pentru că există mai puţină variabilitate în rezervor şi în sistemul imunitar care trebuie măsurat şi vizat ”, a mai precizat dr. Presti.
