Băieţii şi fetele cu mai mulţi muşchi în copilărie şi adolescenţă au o funcţie pulmonară mai bună în viaţa adultă.
A avea o sănătate mai bună respiratorie în viaţa adultă ar putea depinde de procentul de grăsime şi muşchi pe care am avut-o în copilărie, potrivit unui nou studiu condus de oamenii de ştiinţă de la Instituto de Salud Global de Barcelona (ISGlobal). Această cercetare a fost realizată ca parte a proiectului Aging Lungs în European Cohorts (ALEC), coordonat de Colegiul Imperial din Londra.
Studiul, publicat online în American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, rapoartează că băieţii şi fetele cu mai multă masă musculară în copilărie şi adolescenţă au funcţia pulmonară mai bună. Echipa de cercetare a constatat, de asemenea, că băieţii, dar surprinzător nu şi fetele, cu un procent mai mare de grăsimi au avut funcţia pulmonară mai slab dezvoltată, scrie isglobal.org.
Cercetării anterioare au examinat asocierea dintre masa corporală totală şi funcţia pulmonară, dar până acum rezultatele au fost contradictorii.
”Unele studii au legat de masa corporală mai mare cu o funcţie pulmonară mai dezvoltată, în timp ce altele legau masa corporală mai mare cu o funcţie pulmonară redusă. Ipoteza noastră a fost că rezultatele contradictorii anterioare ar putea fi atribuite faptului că masa corporală totală nu ia în considerare care este contribuţia muşchilor şi care a grăsimii la dezvoltarea funcţiei pulmonare“, spune Judith Garcia-Aymerich, autorul principal al cercetării.
În studiul de faţă, autorii au combinat măsurătorile corporale cu cele, obţinute cu ajutorul absoroţiometriei duale cu raze X (DXA) pentru a distinge între muşchi şi grăsime. Funcţia pulmonară a fost măsurată la băieţi şi fete la vârsta de 8 şi 15 ani şi a fost calculată creşterea înregistrată în această perioadă. Studiul a inclus 6.964 de participanţi.
Mai exact, studiul a constatat că la copii, creşterea masei musculare a fost asociată cu niveluri şi rate de creştere mai ridicate pentru capacitatea vitală forţată, cantitatea totală de aer pe care o persoană o poate expira-respira cât mai profund posibil, dar şi pentru volumul expirator forţat adică cantitatea de aer pe care o persoană o poate expira puternic într-o secundă precum şi la fluxul expirator forţat la 25-75% , o măsură a ratei cu care aerul iese din plămâni.
La toţi copiii, niveluri mai ridicate de grăsimi au fost asociate cu niveluri mai mici a capacităţii vitale forţate şi a volumului expirator forţat, o măsură folosită adesea pentru a diagnostica astmul şi boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
De asemenea, la băieţi, dar nu şi la fete, niveluri mai ridicate de grăsime au fost asociate cu niveluri şi rate de creştere mai scăzute a fluxului expirator forţat şi a volumului expirator forţat.
Cercetătorii au ţinut cont în analizarea acestor rezultate de diverşi factori care ar putea influenţa rezultatele, inclusiv greutatea la naştere, fumatul mamei în timpul sarcinii şi vârsta la care băieţii şi fetele au ajuns la pubertate, precum precum şi nivelurile funcţiei pulmonare, la vârsta de opt ani .
Studiul lor are implicaţii importante în cercetarea şi sănătatea publică deoarece ”strategiile de sănătate publică care promovează un stil de viaţă sănătos pot îmbunătăţi funcţia pulmonară şi pot reduce morbiditatea respiratorie în viaţa adultă. Aceste strategii ar trebui să vizeze nu numai reducerea greutăţii corporale, dar, de asemenea şi reducerea grăsimii şi creşterea masei musculare”, mai spune Judith Garcia-Aymerich.
