Cercetătorii de la Universitatea din Chicago, Illinois şi de la Universitatea de Medicină din Utah au identificat diferenţele de circuit cerebral care ar putea fi asociate cu un comportament suicidar la persoanele cu tulburări de dispoziţie. Studiul, publicat în ”Psychological Medicine”, este un pas înainte către identificarea unor modalităâi care pot prezice care sunt persoanele cu risc crescut de sinucidere.
Ratele de suicid cresc în mod constant în rândul adulţilor tineri, în special cei cu tulburări de dispoziţie, cum ar fi depresia. Mai mult de jumătate dintre persoanele care s-au sinucis au vzitat un profesionist în sănătate în ultimele 30 de zile, înaintea decesului, dar nu neapărat pentru a primi o terapie pentru tulburările de dispoziţie.
Studii anterioare au identificat circuite ale creierului asociate tulburărilor de dispoziţie: reţeaua de control cognitiv, care este implicată în funcţia executivă, rezolvarea problemelor şi impulsivitate, reţeaua emoţională, care este implicată în procesarea şi reglarea emoţiilor şi reţeaua implicită, care este activă atunci când indivizii sunt angajaţi în gândirea focalizată pe sine. Cu toate acestea, aceste studii s-au concentrat în principal pe depresie.
"Acesta este unul dintre primele studii care încearcă să înţeleagă mecanismele creierului care pot fi relevante pentru riscul de suicid", a declarat Jonathan Stânge, profesor asistent de psihiatrie la UIC şi primul autor al studiului, citat de sciencedaily.com.
Pentru realizarea studiului cercetătorii au utilizat RMN-ul pentru a captura imagini ale creierului în timp ce participanţii au fost odihniţi şi calmi şi pentru a evalua astfel conectivitatea acestor circuite la 212 adulţi tineri.
Populaţia studiată a inclus indivizi cu tulburări de dispoziţie şi istoric de tentative de sinucidere, pacienţi cu tulburări de dispoziţie şi istoric de gânduri suicidare, persoane cu tulburări de dispoziţie şi fără istoric de comportament sau gânduri de sinucidere şi persoane sănătoase.
Comparativ cu ceilalţi participanţi la studiu - chiar şi cu cei cu tulburări de dispoziţie şi istoric de gânduri suicidare - cei cu istoric de tentative de sinucidere au arătat o conectivitate mai mică în reţeaua de control cognitiv şi între aceasta şi reţeaua implicită şi anume în circuitele neuronale asociate controlului cognitiv şi impulsivităţii.
Aceste diferenţe ar putea prezenta o ţintă pentru dezvoltarea unui tratament, cu abordări neuromodulatoare. ”Dacă ne-am putea da seama cum să îmbunătăţim conectivitatea în acest circuit cerebral, am putea fi capabili să reducem riscul de suicid în viitor”, a mai spus Stange.
