Al doilea cel mai frecvent prescris medicament în rândul adulţilor în vârstă din Statele Unite, poate fi asociat cu pierderea osoasă, conform unui studiu ce va fi prezentat săptămâna viitoare la reuniunea anuală a Societăţii de Radiologie din America de Nord (RSNA).
Levotiroxina ( L-tiroxină) este o versiune sintetică a unui hormon natural numit tiroxină şi este prescrisă în mod obişnuit pentru a trata hipotiroidismul, sau tiroida hipoactivă.
La persoanele cu hipotiroidism, glanda tiroidă nu produce suficientă tiroxină pe cont propriu, ceea ce duce adesea la oboseală, creştere în greutate, căderea părului şi alte simptome. Dacă nu este tratat, hipotiroidismul poate duce la complicaţii grave şi potenţial fatale.
Aproximativ 23 de milioane de americani (aproape 7% din populaţia Statelor Unite) iau zilnic acest medicament, spun specialiştii.
„Datele indică faptul că o proporţie semnificativă de prescripţii de hormoni tiroidieni poate fi administrată adulţilor în vârstă fără hipotiroidism, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la excesul ulterior de hormoni tiroidieni”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, dr. Elena Ghotbi, cercetător postdoctoral la facultatea de medicină a universităţii Johns Hopkins.
Deşi există unele variabile, un interval de referinţă normal pentru hormonul de stimulare tiroidiană (TSH) este de obicei în jur de 0,4 - 5,0 microunităţi pe mililitru. Excesul de hormon tiroidian a fost asociat cu creşterea riscului de fracturi osoase.
Pentru acest studiu, o colaborare multidisciplinară între Departamentul de Radiologie şi Ştiinţe Radiologice Russell H. Morgan (BLSA) şi Departamentul de Endocrinologie din cadrul instituţiilor medicale Johns Hopkins, a urmărit să determine dacă utilizarea acestui medicament şi nivelurile mai ridicate de hormoni tiroidieni în intervalul de referinţă sunt asociate cu o pierdere osoasă mai mare în timp la adulţii mai în vârstă, cu funcţie tiroidiană normală.
Cercetătorii au utilizat un studiu de cohortă observaţional prospectiv al adulţilor în vârstă care locuiesc în comunitate. În studiu au fost incluşi participanţi în vârstă de 65 de ani şi peste, care au avut cel puţin două vizite şi teste ale funcţiei tiroidiene în mod constant în limitele de referinţă.
„Această cercetare este cel mai longeviv studiu privind îmbătrânirea realizat de programul de cercetare al Institutului Naţional pentru Îmbătrânire”, a declarat unul dintre autorii studiului, Eleanor Simonsick, epidemiolog şi director adjunct la BLSA.
„Datele extinse includ măsurători DEXA repetate la fiecare vizită de studiu, care oferă o perspectivă valoroasă asupra progresiei densităţii osoase şi a modificărilor masei osoase în timp, furnizând o înţelegere mai cuprinzătoare a osteoporozei legate de îmbătrânire”, a precizat ea.
Grupul de studiu a inclus 81 de utilizatori de levotiroxină (32 bărbaţi, 49 femei) şi 364 de neutilizatori (148 bărbaţi, 216 femei), cu o vârstă medie de 73 de ani şi niveluri TSH de 2,35 la vizita iniţială. Alţi factori de risc precum vârsta, sexul, înălţimea, greutatea, rasa, medicamentele, istoricul fumatului şi consumul de alcool au fost luaţi în considerare în potrivirea scorului de propensiune a utilizatorilor de medicament faţă de non-utilizatori.
Rezultatele au arătat că utilizarea medicamentului a fost asociată cu o pierdere mai mare a masei osoase corporale totale şi a densităţii osoase - chiar şi la participanţii ale căror niveluri de TSH se aflau în intervalul normal - pe parcursul unei urmăriri medii de 6,3 ani. Constatările au rămas valabile şi după ce s-a luat în considerare TSH-ul iniţial şi alţi factori de risc.
„Studiul nostru sugerează că, utilizarea acestui medicament pare să fie asociată cu o pierdere osoasă mai mare la adulţii în vârstă”, a indicat dr. Shadpour Demehri, unul dintre autorii principali ai studiului şi profesor de radiologie la Johns Hopkins.
Rezultatele studiului vor fi prezentate săptămâna viitoare în cadrul reuniunii anuale a Societăţii de Radiologie din America de Nord (RSNA), ce se va desfăşura între 1 - 5 decembrie la Chicago.
