Un test de sânge pentru o proteină, dezvoltat de cercetători americani şi germani, ar putea identifica persoanele aflate în stadii incipiente ale bolii Alzheimer cu mulţi ani înainte să apară simptomele evidente, precum declinul memoriei şi al capacităţii de gândire.
Cercetătorii sugerează că metoda ar putea fi într-o zi folosită şi pentru testarea şi a altor boli care implică leziuni ale creierului, cum ar fi leziuni cerebrale traumatice, scleroza multiplă şi accidentul vascular cerebral, scrie medicalnewstoday.com.
Testul caută modificări ale nivelurilor proteinei lanţului neurofibrilelor (NfL), care există în mod normal în interiorul celulelor creierului sau neuronilor.
Celulele deteriorate şi moarte pot însă scurge NfL în lichidul cefalorahidian înconjurător. Proteina se deplasează apoi din lichidul cefalorahidian în sânge. Nivelul crescut de NfL în lichidul cefalorahidian este un semn că s-au produs unele leziuni cerebrale.
În noul studiu, autorii arată că nivelurile NfL în lichidul cefalorahidian este corelat cu nivelurile din sânge şi că acestea sunt ridicate în etapele presimtomatice ale bolii Alzheimer.
Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Washington University School of Medicine din Saint Louis, Statele Unite, şi de la Centrul German pentru Boli Neurodegenerative din Tübingen, Germania.
Acest lucru ar putea fi un bun biomarker preclinic pentru a identifica pe cei care vor continua să dezvolte simptomele bolii, spune coautorul cercetării Stephanie Schultz.
Examinările postmortem ale creierului persoanelor cu Alzheimer dezvăluie trei semne tipice: plăcile de beta-amiloid, proteinele tau şi pierderea conexiunilor dintre celulele creierului.
Echipa a studiat o formă rară a afecţiunii, numită boala Alzheimer dominantă moştenită sau boală Alzheimer dominantă autozomal. Datele pentru studiu au venit de la reţeaua DIAN, un consorţiu internaţional condus de Universitatea din Washington.
Analiza a preluat date despre mai mult de 400 de persoane din reţeaua DIAN. Acest număr a inclus 247 de persoane care au purtat mutaţii genetice şi 162 de rude de sânge care nu erau purtători.
Toate persoanele incluse în studiu au dat o probă de sânge, au completat testele de cunoaştere a memoriei şi abilitătilor de gândire şi au trecut prin scanări ale creierului.
Examinarea probelor de sânge a relevat niveluri mai ridicate de NfL la acele persoane care aveau o mutaţie genetică. La acestea, examinări repetate au arătat că nivelurile NfL cresc în timp.
Echipa a detectat creşterea nivelului de NfL cu aproximativ 16 ani înainte de apariţia anticipată a simptomelor., iar rezultatele din scanarea creierului au fost în concordanţă cu modificările nivelului NfL.
Rata de creştere a nivelului proteinei a corespuns cu subţierea şi contracţia înregistrată în precuneusul creierului, care are un rol în memorie.
Analiza ulterioară a arătat că nivelurile de NfL au indicat, de asemenea, scăderea capacităţii de memorare şi de gândire în cadrul testelor de cunoaştere.
Alte afecţiuni care afectează creierul pot, de asemenea, determina neuronii să piardă NfL. Persoanele cu boala Huntington şi demenţa cu corpi Lewy, de exemplu, au niveluri mai ridicate ale acestei proteine în sânge.
Nivelurile de NfL din sânge cresc, de asemenea, la jucătorii de fotbal imediat după o lovitură la cap şi la persoanele cu scleroză multiplă în timpul crizelor.
