O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a pus la punct un test de sânge care ar putea face ca diagnosticarea bolii Alzheimer să fie mai precisă ca niciodată. Denumit p-tau217, testul se bazează pe o proteină specifică legată de boala Alzheimer şi s-a dovedit a fi foarte promiţător în primele teste clinice.
În ultimii ani, se depun multe eforturi pentru dezvoltarea unor biomarkeri de sânge care ar putea ajuta la identificarea maladiei Alzheimer.
Un biomarker este un indicator măsurabil în organism care poate indica prezenţa sau riscul unei boli.
Proteina Tau, şi în special varianta sa fosforilată (p-tau), s-a aflat în centrul multor studii de acest tip, întrucât este una dintre principalele proteine implicate în patologia bolii Alzheimer
Noii biomarkeri p-tau din sânge s-au dovedit a fi foarte promiţători ca instrumente utile, din punct de vedere clinic, pentru depistarea pacienţilor cu probleme de memorie sau alte simptome cognitive timpurii care să sugereze un debut al bolii Alzheimer.
Totuşi, deşi promiţătoare, există îngrijorarea că aceşti biomarkeri pot avea ca rezultat un procent destul de ridicat de diagnostice fals-pozitive (persoane cu un rezultat pozitiv al testului care însă nu au Alzheimer) sau fals- negative (persoane cu un rezultat negativ al testului care se dovedesc a avea Alzheimer pe baza altor examinări, cum ar fi scanările PET care identifică prezenţa plăciulor amiloide, o patologie a bolii).
Având în vedere nu numai preocupările etice şi psihologice induse de posibilele diagnostice greşite, dar şi costurile ridicate şi potenţialele riscuri medicale ale iniţierii tratamentelor la persoanele care nu au boala ţintă), oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Göteborg împreuncă cu alţi colaboratori au dezvoltat o strategie nouă pentru implementarea clinică a biomarkerilor din sânge.
Noul test de sânge, numit p-tau217, a furnizat rezultate promiţătoare în primele teste clinice, ca potenţial biomarker pentru maladia Alzheimer
Atunci când a fost utilizat într-un flux de lucru în două etape, testul a indicat o precizie foarte mare pentru a identifica sau exclude amiloidoza cerebrală, cea mai importantă şi mai timpurie patologie a bolii.
Flux de lucru în două etape
Modelul în doi paşi este construit într-o primă etapă cu un model de diagnostic (bazat pe p-tau217 din plasmă împreună cu vârsta şi APOE e4 - varianta genei APOE e4, care creşte riscul de demenţă şi este purtată de aproximativ 15% până la 25% dintre persoane) pentru a clasifica pacienţii cu deficienţă cognitivă uşoară (MCI) în funcţie de riscul pozitiv la scanările PET amiloid.
Etapa a 2-a se bazează pe teste de confirmare cu ajutorul raportului Ab42/40 din CSF - lichidul cerebro-spinal - (EPT amiloid) doar la persoanele care au avut rezultate incerte în etapa 1.
Fluxul de lucru a fost evaluat la 348 de participanţi la MCI în cadrul unor studii suedeze BioFINDER (Universitatea Lund) şi validat în cohorta independentă TRIAD (Universitatea McGill, Montreal, Canada), utilizând, de asemenea, o metodă independentă de analiză a p-tau217 plasmatic.
Precizie foarte crescută
Modelul a fost evaluat la trei strategii diferite pentru a clasifica participanţii în grupuri cu risc scăzut, intermediar şi ridicat de a fi „Aβ pozitiv" (având patologie de tip Alzheimer).
La pragurile stricte de probabilitate mai mică, cu o sensibilitate de 97,5% (pentru a evita ratarea detectării pacienţilor care sunt Aβ pozitivi), s-a constatat un procent de doar 6,6% de rezultate fals-negative, în timp ce specificitatea strictă de 97,5% (pentru a evita clasificarea pacienţilor care sunt Aβ negativi ca fiind „cu risc ridicat") a furnizat doar un procent de3 2,3% de rezultate fals-pozitive.
La pragurile stricte de sensibilitate/specificitate, 41% dintre pacienţi s-au încadrat în grupul de risc intermediar (comparativ cu 29% dintre pacienţi pentru pragurile de 95%).
Evaluările ulterioare ale acestui grup cu CSF Aβ42/40 au arătat o concordanţă foarte bună (86%) cu rezultatele PET amiloid.
Rezultatele au fost verificate în cohorta independentă de pacienţi ce cercetătorii canadieni de la McGill.
O strategie utilă din punct de vedere clinic pentru testul de sânge p-tau217 pentru depistarea bolii Alzheimer
Studiul prezintă un model în doi paşi bazat pe p-tau217 din plasma sanguină pentru clasificarea pacienţilor cu MCI (afectare cognitivă uşoară) în risc ridicat, scăzut şi intermediar de a avea amiloidoză cerebrală şi patologie Alzheimer timpurie.
Testul de sânge aplicat în etapa 1 prezintă o acurateţe foarte mare în identificarea pacienţilor cu risc ridicat, care, în funcţie de situaţia clinică, pot fie să primească un diagnostic şi să fie trataţi pentru simptome, fie, în viitor, să fie trimişi la clinici de specialitate pentru o posibilă iniţiere a unui tratament de modificare a bolii.
În grupul cu risc scăzut, boala Alzheimer poate fi exclusă cu un grad ridicat de certitudine, spun specialiştii.
De asemenea, grupul de risc intermediar se va reduce cu acest test la aproximativ o treime dintre pacienţi, ceea ce va reduce substanţial nevoia de confirmare a testului CSF sau PET în clinici de specialitate, ceea ce va duce la economii în sistemul medical, au indicat autorii testului inovator.
