O nouă metodă de scanare a plămânilor este capabilă să indice efectele tratamentului asupra funcţiei pulmonare în timp real şi să permită specialiştilor să vadă funcţionarea organelor transplantate, ceea ce ar putea permite medicilor să identifice mai devreme orice declin a funcţiei pulmonare.
Metoda de scanare a permis echipei, conduse de cercetători de la Universitatea Newcastle, din Regatul Unit, să vadă cum intră şi iese aerul din plămâni în timp ce oamenii respiră, la pacienţii cu astm, bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) şi la pacienţii care au primit un transplant pulmonar.
Publicând două articole complementare în revistele medicale Radiology şi JHLT Open, echipa explică modul în care utilizează un gaz special, numit perfluoropropan, care poate fi văzut pe un RMN. Gazul poate fi inspirat şi expirat în condiţii de siguranţă de către pacienţi, iar apoi se fac scanări pentru a vedea în ce parte a plămânilor a ajuns gazul.
„Scanările arată unde există o ventilaţie fragmentată la pacienţii cu boli pulmonare şi ne arată ce părţi ale plămânului se îmbunătăţesc odată cu tratamentul", a declarat într-un comunicat conducătorul proiectului, Pete Thelwall, profesor de fizică prin rezonanţă magnetică şi director al Centrului pentru imagistică in vivo de la Universitatea Newcastle.
De exemplu, atunci când este scanat un pacient în timp ce îşi foloseşte medicaţia pentru astm, specialiştii pot vedea cât de mult din plămânii săi şi ce părţi ale plămânilor sunt mai capabile să introducă şi să elimine aerul cu fiecare respiraţie.
Folosind noua metodă de scanare, specialiştii sun capabili să vadă părţile plămânului în care aerul nu ajunge în mod corespunzător în timpul respiraţiei. Măsurând cât de mult din plămân este bine ventilat şi cât de mult este slab ventilat, experţii pot face o evaluare a efectelor bolii respiratorii a unui pacient şi pot localiza şi vizualiza regiunile pulmonare cu defecte de ventilaţie.
Demonstrând că scanările funcţionează la pacienţii cu astm sau BPOC, echipa, formată din experţi de la universităţi şi trusturi NHS din Newcastle şi Sheffield, au publicat prima lucrare pe 24 decembrie în revista Radiology.
Noua tehnică de scanare permite echipei să cuantifice gradul de îmbunătăţire a ventilaţiei atunci când pacienţii sunt supuşi unui tratament, în acest caz un inhalator utilizat pe scară largă, bronhodilatatorul salbutamol. Acest lucru arată că metodele de imagistică ar putea fi valoroase în studiile clinice ale noilor tratamente pentru bolile pulmonare.
Folosind noua metodă de scanare, echipa este capabilă să dezvăluie părţile plămânului în care aerul nu ajunge în mod corespunzător în timpul respiraţiei. Credit: Universitatea Newcastle, Regatul Unit, 24 decembrie 2024
Utilizare în transplanturile pulmonare
Un alt studiu, publicat online care va apărea în numărul din februarie 2025 al revistei JHLT Open, a examinat pacienţii care primiseră anterior un transplant pulmonar pentru boli pulmonare foarte grave. Acesta demonstrează modul în care echipa a dezvoltat în continuare metoda de imagistică pentru a furniza măsurători ale funcţiei pulmonare care ar putea fi utilizate pentru a sprijini mai bine, în viitor, beneficiarii de transplant pulmonar.
Sensibilitatea măsurătorilor permite medicilor să detecteze modificări timpurii ale funcţiei pulmonare, şi să identifice mai devreme problemele pulmonare, oferind astfel o îngrijire mai bună pacienţilor.
În cadrul studiilor de cercetare, echipa a scanat plămânii beneficiarilor de transplant pe parcursul mai multor inspiraţii şi expiraţii, colectând imagini RMN care arată modul în care aerul conţinând gazul a ajuns în diferite zone ale plămânului.
Echipa i-a scanat pe cei care fie aveau o funcţie pulmonară normală, fie se confruntau cu o respingere cronică după transplantul pulmonar, care este o problemă frecventă la beneficiarii de transplant pulmonar, deoarece sistemul lor imunitar atacă plămânii donatorului.
La cei cu respingere cronică, scanările au arătat o circulaţie mai slabă a aerului către marginile plămânilor, cel mai probabil din cauza deteriorării tuburilor respiratorii foarte mici (căile respiratorii) din plămâni, o caracteristică tipică a respingerii cronice, cunoscută şi sub denumirea de disfuncţie cronică a alogrefei pulmonare.
„Sperăm că acest nou tip de scanare ne-ar putea permite să observăm modificările din plămânii transplantaţi mai devreme şi înainte ca semnele de deteriorare să fie prezente în testele obişnuite de suflare. Acest lucru ar permite ca orice tratament să fie început mai devreme şi să ajute la protejarea plămânilor transplantaţi de daune suplimentare”, a precizat Andrew Fisher, profesor de medicina transplantului respirator la spitalele universitare din Newcastle, coautor al studiului.
Echipa afirmă că există potenţialul ca această metodă de scanare să fie utilizată în gestionarea clinică a beneficiarilor de transplant pulmonar şi a altor boli pulmonare în viitor, introducând o măsurătoare sensibilă care poate detecta modificări timpurii ale funcţiei pulmonare care permit o mai bună gestionare a acestor afecţiuni.
RMN al funcţiei pulmonare care arată zonele cu probleme (niveluri de măsurare a disfuncţiei) la beneficiarii de transplant pulmonar. Credit: Universitatea Newcastle, Regatul Unit, 24 decembrie 2024
