Un studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea din New Mexico indică faptul că acidul oxalic, o moleculă regăsită frecvent în alimentaţie, ar putea favoriza formarea de nanoparticule de gadoliniu în corpul uman. Aceste particule sunt corelate cu efecte toxice severe asupra rinichilor şi altor organe, în special la pacienţii expuşi la agenţi de contrast pe bază de gadoliniu folosiţi în examinările RMN. Rezultatele studiului oferă o posibilă explicaţie pentru apariţia unor reacţii adverse rare, dar severe, şi ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc crescut.
Cercetători de la Universitatea din New Mexico care studiază riscurile pentru sănătate asociate cu gadoliniul, un metal rar şi toxic folosit în scanările RMN, au descoperit că acidul oxalic, o moleculă prezentă în multe alimente, poate genera nanoparticule ale acestui metal în ţesuturile umane.
Într-un nou articol apărut online şi car va fi publicat în numărul din iunie al revistei Magnetic Resonance Imaging, o echipă condusă de dr. Brent Wagner, profesor în cadrul Departamentului de Medicină Internă de la facultatea de medicină a Universităţii din New Mexico, oferă o potenţială explicaţie pentru formarea acestor nanoparticule, care au fost asociate cu probleme grave de sănătate la nivelul rinichilor şi al altor organe.
„Cea mai gravă boală cauzată de agenţii de contrast RMN este fibroza sistemică nefrogenă”, a declarat Wagner într-un comunicat. „Unii pacienţi au decedat după o singură doză”, a explicat medicul. Această afecţiune poate duce la îngroşarea şi întărirea pielii, inimii şi plămânilor, provocând contracturi dureroase ale articulaţiilor.
Agenţii de contrast pe bază de gadoliniu sunt injectaţi înainte de scanările RMN pentru a crea imagini mai clare, a explicat dr. Wagner. Metalul este de obicei legat strâns de alte molecule şi este eliminat din organism, iar majoritatea oamenilor nu prezintă efecte adverse. Cu toate acestea, cercetări anterioare au arătat că, chiar şi la persoanele fără simptome, particule de gadoliniu au fost detectate în rinichi, creier, sânge şi urină, la ani de zile după expunere.
Cercetătorii s-au confruntat cu două întrebări: de ce unii oameni se îmbolnăvesc, în timp ce majoritatea nu, şi cum ajung particulele de gadoliniu să se desprindă de moleculele cu care sunt legate în agentul de contrast?
„Aproape jumătate dintre pacienţi au fost expuşi o singură dată, ceea ce înseamnă că există ceva care amplifică semnalul bolii”, spune dr. Wagner. „Această formare de nanoparticule ar putea explica unele lucruri. Ar putea explica de ce apare o reacţie atât de amplificată. Când o celulă încearcă să gestioneze această nanoparticulă metalică străină, transmite semnale care determină organismul să reacţioneze”, notează medicul.
În studiul lor, echipas-a concentrat asupra acidului oxalic, care se regăseşte în multe alimente vegetale, inclusiv spanac, rubarbă, majoritatea nucilor, fructelor de pădure şi ciocolatei, deoarece are capacitatea de a se lega de ionii metalici. Acest proces contribuie şi la formarea calculilor renali, când oxalatul se leagă de calciu. Acidul oxalic se formează şi în organism, atunci când sunt consumate alimente sau suplimente care conţin vitamina C.
În experimentele realizate în laborator, cercetătorii au descoperit că acidul oxalic determină precipitatea unor cantităţi mici de gadoliniu din agentul de contrast, formând nanoparticule care apoi pătrund în celulele diverselor organe.
Unii oameni ar putea forma aceste particule, în timp ce alţii nu, iar acest lucru ar putea depinde de contextul lor metabolic, potrivit dr. Wagner. „Este posibil ca, în anumite stări cu nivel ridicat de oxalaţi sau în care moleculele au o tendinţă mai mare de a se lega de gadoliniu, să se favorizeze formarea nanoparticulelor. Acesta ar putea fi motivul pentru care unii indivizi prezintă simptome severe, în timp ce alţii nu au probleme”, a precizat el
Această descoperire sugerează o posibilă modalitate de a reduce riscurile asociate cu investigaţiile RMN.
„Eu personal nu aş lua vitamina C dacă aş avea nevoie de un RMN cu substanţă de contrast, din cauza reactivităţii acestui metal”, a spus dr. Wagner. „Sper că ne apropiem de nişte recomandări care să îi ajute pe aceşti pacienţi”, a mai precizat acesta.
Echipa cercetează acum modalităţi de a identifica persoanele care prezintă cel mai mare risc în urma administrării de agenţi de contrast cu gadoliniu.
Într-un nou studiu, echipa construieşte un registru internaţional de pacienţi care va include colectarea de probe de sânge, urină, unghii şi păr, pentru a evidenţia acumularea gadoliniului în organism.
Cercetătorii speră să afle de ce unii pacienţi dezvoltă reacţii severe chiar şi după o singură expunere la o examinare RMN cu substanţă de contrast şi propun un registru internaţional pentru identificarea grupurilor de risc.
„Vrem să obţinem mult mai multe informaţii pentru a identifica factorii de risc asociaţi simptomelor”, a mai spus medicul.
Chestionarele vor conţine întrebări despre afecţiunile medicale existente la momentul expunerii, ce medicamente iau pacienţii şi vor fi incluse şi suplimentele alimentare, pentru că acestea ar putea aduce completări de ce unii oameni prezintă simptome, iar alţii par complet neafectaţi.
