INTERVIU Cristian Hotoboc (PALMED): Numărul de medici care vor să lucreze în orașele mari este mai mare decât cel al posturilor disponibile, sistemul privat va contribui la reducerea emigrației personalului sanitar

INTERVIU Cristian Hotoboc (PALMED): Numărul de medici care vor să lucreze în orașele mari este mai mare decât cel al posturilor disponibile, sistemul privat va contribui la reducerea emigrației personalului sanitar
august 08 13:05 2019 7 minut(e)

Președinte Patronatului Furnizorilor de Servicii Medicale Private (PALMED), Cristian Hotoboc, a declarat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că România se confruntă cu o dublă migrație a personalului medical: spre alte țări și către marile orașe universitare din țară, care, însă, nu oferă suficiente posturi. Astfel, numărul de medici care vor să lucreze în orașele mari ale țării este mai mare cu 25-27% față de numărul de posturi disponibile.

Totuși, președintele PALMED consideră că dezvoltarea accelerată a sistemului medical privat va contribui la reducerea emigrației medicilor români, estimând că, peste cinci ani, sistemul privat medical va absorbi o foarte mare parte a personalului medical care pleacă în alte ţări.

În prezent, unul din trei medici din România lucrează în mediul privat, numărul total ajungând la 22.000. De asemenea, procentul medicilor care șucrează în sistemul privat a crescut de la 20% la 34%, fără a lua în calcul stomatologia, unde ponderea medicilor care lucrează în sistemul privat este covârșitoare. 

Interviu complet cu Cristian Hotoboc, președinte PALMED:

1. În ce măsură a ajuns sistemul de sănătate privat să faca concurență sistemului de sănătate public?

Cele două medii – public şi privat – se completează, nu sunt într-un raport de concurenţă, ceea ce aduce un beneficiu pacientului, cel pentru care lucrăm, colaborăm şi existăm, în esenţă. La fel se întâmplă şi în ceea ce priveşte personalul angajat. Mă refer aici în special la medici, pentru că ei sunt cei care activează, în general, în ambele sisteme.

Unul din trei medici lucrează în mediul privat. În cifre, asta înseamnă peste 22.000 de oameni, fără să adăugăm medicii stomatologi, în privinţa cărora lucrurile sunt extrem de clare de ani buni: 14.000 din cele 16.000 de cadre medicale din acest domeniu activează în privat.

În această situaţie, cele două sisteme depind unul de celălalt, iar accesul la un act medical de calitate, atunci când nu există presiunea urgenţei, este asigurat cu brio în sistemul privat, acolo unde programările sunt clare, timpul alocat este şi el bine definit.

Analizele şi investigaţiile de diagnosticare sunt şi ele mai uşor de accesat, mai ales dacă ne gândim că avem un număr extrem de mare de unităţi medicale în contract cu casele de asigurări, deci procedurile pot fi decontate de stat.

2. Care sunt avantajele pe care le oferă integrarea profesională în sistemul de sănătate privat?

Sistemul privat are câteva avantaje majore care vizează în mod special condiţiile de muncă şi posibilitatea de a aloca un timp îndelungat pacienţilor, în baza programărilor, fără presiunea unui număr mare de cazuri.

Accesul la cele mai bune tehnici de investigaţie, rezultate care vin în timp scurt şi folosirea resurselor fără teama stocurilor limitate ori a lipsei continuităţii în aprovizonare înseamnă mult pentru un act medical de calitate.

Până la creşterile salariale din ultimii ani, venitul era şi el un punct forte, cu grile diferite comparativ cu sistemul public, dar şi cu responsabilităţi pe măsură.

Mai există încă diferenţe, dar nu atât de mari. S-au înregistrat plecări în sistemul de stat, dar mai degrabă la personalul sanitar mediu şi la cel auxiliar, mai puţin în rândul medicilor.

3. Ce criterii de bază urmăresc la angajare unitățile medicale private? Cât de importantă este o experiență profesională îndelungată la angajare?

Profesionalism, experienţă şi respect faţă de pacient. Apreciem că un angajator care trebuie să îşi susţină activitatea nu poate face rabat de la aceste lucruri, căci orice abatere atrage după sine riscuri enorme, pe care nu şi le asumă nimeni.

Sigur că mediul privat înseamnă o oportunitate extraordinară şi pentru tineri, căci au mai multe şanse la o interacţiune directă cu pacientul, au acces la cele mai moderne tehnici şi terapii, iar pentru tinerii medici, mulţi dintre ei cu pregătire de specialitate în ţări europene precum Franţa, Elveţia ori Belgia, actul medical fără tehnologie de ultimă generaţie nu există.

4. Ce ne puteți spune despre media de vârstă la angajare?

Sunt mai multe aspecte de luat în considerare. Personalul medical cu experienţă, de regulă coordonatori, şefi de secţie, medici primari şi profesori universitari de renume, preferă colaborarea cu sistemul privat, acolo unde pacienţii au mai mult timp la dispoziţie pentru a fi consultaţi şi consiliaţi, cu precădere atunci când nu vorbim despre urgenţe medicale.

În ceea ce priveşte medicii angajaţi, vorbim probabil de o medie de 40-45 de ani.

5. Este comparabil sistemul de sănătate privat românesc cu sistemele de sănătate occidentale (din punctul de vedere al relației angajator-angajat)?

Principiile sunt similare pentru că scopul este acelaşi: binele pacientului. Cu toţii ne dorim să avem cele mai moderne tehnici şi tehnologii, să avem acces imediat la investigaţii de ultimă generaţie şi să ne facem treaba bine.

Prin urmare, relaţia dintre angajat şi angajator este în strânsă legătură cu acest scop. În ţările europene cu sisteme similare de sănătate, raportul este identic, fie că vorbim despre colaboratori, fie că este în discuţie angajarea.

6. Forţa de muncă este o problemă în România, iar sistemul medical nu face excepţie, ba dimpotrivă. Cum reuşeşte mediul privat să facă concurenţă posturilor de la stat?

Politicile sunt cumva similare şi dacă ne referim la stat ca la un competitor în materie de angajator, şi dacă luăm în calcul că fiecare unitate medicală privată vrea să conteze pe cei mai buni.

Sunt mai multe situaţii care derivă din disponibilitatea personalului necesar, într-o anumită arie geografică sau de o anumită specializare.

Sigur că atunci când vorbim de un număr mic de specialişti cu anumită competenţă sau de un număr mic de medici ce pot deservi un centru medical, în special în oraşele mici, atunci angajatorii fac eforturi pentru a-i convinge pe aceştia să presteze activitatea necesară în unitatea lor.

În oraşele mari, cum ar fi Bucureşti, există personal suficient pentru a nu exista ture libere sau arii neacoperite, iar asta se vede în ambele sisteme, public şi privat.

O ultimă evaluare pe care am citit-o vorbea despre două tipuri de plecări ale medicilor: în străinătate şi în oraşele mari, cu precădere în centre universitare, acolo unde îşi doresc să rămână după terminarea studiilor.

Locurile sunt însă mai puţine decât doritorii, aceștia din urmă fiind cu 25-27% în plus față de ce oferă piața.

7. Care este perspectiva pentru următorii 5 ani cu privire la locurile de muncă oferite de sistemul de sănătate privat?

Sistemul privat este într-o continuă dinamică în sensul dezvoltării de noi ramuri medicale care până de curând nu existau în acest sistem.

Dacă ne gândim spre exemplu la bolile complexe care se tratează prin intermediul chirurgiei şi la tratamentul cancerului, până acum câţiva ani nu exista posibilitatea tratării acestor afecţiuni în sistemul privat. Astăzi avem deja câteva centre în ţara care se ocupă de tratamentul cancerului şi care au o dotare de ultima oră.

Totodată, găsim din ce in ce mai multe spitale private care au în structură internarea continuă şi tehnici chirurgicale de ultimă oră. Aşadar, consider că, peste 5 ani, sistemul privat medical va absorbi o foarte mare parte a personalului medical care astăzi pleacă în alte ţări pentru a găsi locuri de muncă care să le ofere atât dotarea necesară desfăşurării unui act medical de calitate, cât şi condiţii salariale foarte bune.

scrie un comentariu

1 Comentariu

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță! Adresa de e-mail nu va fi publicată. Datele introduse nu vor fi distribuite către terți.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.