Comisia de epidemiologie a Ministerului Sănătăţii a elaborat, în consultare cu societăţile medicale de profil şi cu avizul Colegiului Medicilor din România, un nou ghid cu recomandări de vaccinare a pacienţilor cu imunodeficienţe de diverse cauze.
Noul ghid urmează să fie aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii, aflat în prezent în dezbatere publică.
Documentul cuprinde, "în premieră în România, structurarea sintetică a unui vast material bibliografic care cuprinde rezultatele cercetărilor îndelungate şi printre ele, cele mai recente evidente ştiinţifice, care să permită orientarea medicilor practicieni în stabilirea unui management complet şi complex al cazurilor de pacienţi cu imunodeficienţe diverse, posibil expuşi riscului infecţios", se arată în referatul de aprobare a proiectului.
Consultarea medicală multidisciplinară în scopul stabilirii unor scheme de vaccinare adecvate fiecărui pacient în parte reprezintă esenţa medicinei personalizate care permite asigurarea prelungirii duratei de supravieţuire şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei calităţi a vieţii mult îmbunătăţite, pe tot parcursul evoluţiei bolii de bază, potrivit documentului.
Vaccinarea şi politicile actuale privind sănătatea populaţiei urmăresc asigurarea protecţiei persoanelor, pe tot parcursul vieţii, în condiţiile în care se impune prevenirea riscului de producere a unor boli infecţioase.
"Dacă în urmă cu câteva decenii vaccinarea bolnavilor cu diverse imunodeficienţe era restricţionată, în prezent dovezile ştiinţifice şi experienţa din practica curentă au dovedit faptul că pacienţii cu o astfel de patologie sunt cei mai vulnerabili de a dezvolta boli infecţioase care pot avea o evoluţie nefavorabilă sau pot determina decesul", se arată în noul ghid.
Specialiştii consideră că o atenţie deosebită trebuie acordată cazurilor pediatrice de imunodeficienţe, ca urmare a creşterii numărului acestora (dar şi a ratei de supravieţuire), dar şi a riscului de infecţii, dintre care multe sunt în contextul spitalizării, acestea din urmă având un potenţial crescut de severitate.
Imunodeficienţele sunt clasificate, în general, în primare şi secundare. Imunodeficienţele primare au cauze genetice, fiind boli cu absenţă sau deficienţă de componente imune celulare şi/sau umorale moştenite. Până în prezent sunt descrise peste 300 de defecte genetice care produc imunodeficienţe.
Principiile generale ȋn evaluarea vaccinării ȋn imunodeficienţe pediatrice atentionează în mod suplimentar asupra: evaluării statusului imun; evaluării riscurilor ȋn raport cu beneficiile; ȋnţelegerii faptului că vaccinurile inactivate sunt la modul general necesare şi sigure, ȋn timp ce vaccinurile viu atenuate sunt contraindicate, cu excepţia situaţiilor când sunt disponibile dovezi privind siguranţa şi eficacitatea; existenţei recomandărilor cunoscute de vaccinare curentă; adminstrării de vaccinuri ȋnainte de instalarea imunosupresiei dacă este posibil; testarea anticorpilor pentru măsurarea răspunsului imun postvaccinare.
Ghidul ”Recomandări de vaccinare a pacienţilor cu imunodeficienţe de diverse cauze” a primit avizul Colegiului Medicilor din România.
